Răspuns la întrebarea fratelui Marius Cruceru

La intrebarea pusa de fr. Marius Cruceru

Stimate Paul Negruţ,

În ultima vreme, după apariţia în presă a cazului Poplăceanu, dar şi înainte de aceasta, încă de la apariţia volumului Pigmei şi Uriaşi, o frază a trecut din gură în gură contaminînd imaginea multor lucrători din ţară care au fost ordinaţi înainte de 1989.
Acestă idee a sunat în cuvinte cam aşa: „
TOŢI pastorii care au fost ordinaţi înainte de 1989 au semnat un angajament de colaborare cu Securitatea, altfel nu ar fi putut fi ordinaţi, nici n-ar fi avut carnete de pastor.”

Se sugerează ideea că încă din seminar TOŢI pastorii erau racolaţi pentru a deveni informatori, dacă nu colaboratori sau agenţi ai securităţii. (Se face distincţie între aceste trei trepte de colaborare cu securitatea: simplu informator, colaborator şi agent.)
Ca unul dintre pastorii care au lucrat în Cult şi înainte de 1989, ca fost preşedinte al Uniunii pentru două mandate după 1989, ce părere aveţi despre acest gen de afirmaţii?

am următorul răspuns:

Citește în continuare

Creşterea Bisericii – Cauze umane şi divine II

In al doilea rand, daca oamenii sunt atrasi de programele religioase care-i fac sa se simta bine, atunci aspectele care creaza discomfort trebuiesc eliminate.

Omul de pe strada nu se simte bine daca i se spune ca este pacatos, asa ca nu se mai vorbeste despre pacat.

Omul de pe strada nu se simte bine cand i se vorbeste despre pocainta, asa ca nu se mai vorbeste nici despre pocainta.

Omul de pe strada nu se simte bine cand i se cere sa traiasca o viata sfanta, asa ca nu se mai vorbeste nici despre sfintenie.

Omul de pe strada nu se simte bine cand i vorbeste despre judecata, asa ca nu se mai vorbeste despre judecata.

Omul de pe strada nu se simte bine cand se vorbeste despre iad, asa ca nu se mai vorbeste despre iad.

Citește în continuare

Creşterea Bisericii – Cauze umane şi divine I

Studiul sistematic al cauzelor care duc la cresterea Bisericii a intrat in faza de disciplina teologica odata cu Church Growth Movement sub conducerea lui Peter Wagner.

Este adevarat ca inca din vremea lui Pelagius au fost teologi care au cochetat cu idea ca omul se poate descurca singur in probleme religioase, in general, si in problema mantuirii, in special. Mai tarziu

Charles Finney a lansat idea ca trezirile spirituale pot fi influentate de anumite actiuni umane. Teoria lui Finney a fost preluata de o serie de evanghelisti care au folosit tot felul de metode pentru a obtine un numar cat mai mare de convertiti. In felul acesta credinta in suveranitatea lui Dumnezeu in lucrarea de mantuire a oamenilor, atat de centrala in teologia lui Jonathan Edwards, a fost inlocuita de convingerea ca evanghelistul si echipa lui pot produce convertiti daca folosesc metode eficiente.

Inlocuirea continutului cu metodele a cunoscut o noua etapa in teoria lui Peter Wagner cu privire la cresterea Bisericii. Altfel spus, scoala lui Peter Wagner a deplasat accentul de pe dimensiunea divina pe dimensiunea social-cultural-umana in cresterea Bisericii. Studiile scolii lui Wagner s-au concentrat astfel pe elementele care pot fi investigate si cuantificate cu ajutorul metodelor si tehnicilor din stiintele sociale.

Datorita faptului ca lucrarea Duhului Sfant al lui Dumnezeu in convertirea oamenilor nu poate fi investigata sociologic, dimensiunea divina in convertirea oamenilor si in cresterea Bisericii a fost treptat marginalizata de scoala lui Wagner. Teoria lui Wagner a avut un impact deosebit asupra misiologiei si eclesiologiei secolului douazeci.

Odata declansata miscarea Church Growth, tot mai multi lideri religiosi au devenit interesati ca bisericile lor sa fie mentionate in studiile de specialitate ca exemple remarcabile de crestere numerica.

Citește în continuare

Alegerile Europarlamentare şi Biserica

Cu toate ca dictatura si democratia apeleaza la metode diferite atunci cand este vorba de relatia dintre politica si Biserica, scopul fundamental ramane acelasi: controlul Bisericii de catre puterea politica. Dictatura a transformat Biserica intr-o curea de transmisie a politicii partidului asupra maselor.

De frica represaliilor, multi conducatori religiosi au fost folositi cu relativa usurinta pentru a manipula masele de credinciosi in directia dorita de Partidul Comunist. Asa zisele “Conferinte de orientare” din vremea respectiva au oferit cadrul organizatoric propice pentru propaganda de partid sub masca intrunirilor religioase. Inspectorii de culte, denumiti simbolic “Imputerniciti” erau nelipsiti de la asemenea evenimente, iar deserventii cultelor se intreceau in a tamaia regimul si pe Conducatorul preaiubit apeland la limbaj religios si texte biblice.

Imi aduc aminte de reactia de uimire care m-a incercat atunci cand am participat pentru prima data la un asemenea eveniment si cand i-am auzit pe unii conducatori religiosi folosind textele mesianice din Biblie pentru a-l premari pe Nicolae Ceausescu. Am inteles mai tarziu ca oamenii respectivi erau in slujba Securitatii si pentru slujba lor beneficiau de tot felul de recompense: promovare pe linie cultica, viza de calatorie in strainatate sau aventaje materiale (butelie de aragaz, prioritate la obtinerea apartamentului), accesul copiilor la scoli in tara si strainatate, etc.

Citește în continuare

Ecclesia in perspectiva relatiei dintre credinta si fapte II

II. Cand vorbim despre relatia dintre credinta si comportament, avem de-a face cu oameni care nu invoca, neaparat, deosebiri doctinare pentru a-si jutifica stilul de viata. In general si in mod teoretic, ei sunt de acord cu doctrinele, dar credinta pe care pretind ca o au nu se regaseste in faptele lor. Ei participa la slujbele religioase, dar comportmentul lor este in contrast izbitor cu credinta lor. Argumentele pe care le invoca aceasta categorie de oameni se indind pe o paleta larga de la:

a)  neputinta omului de a practica standardele Scripturii, pana la,

z) invocarea pacatelor altora drept scuza.

a) Cei care spun ca noi nu ne putem compara cu sfintii din vechime, de fapt vor sa sustina idea ca Dumnezeu nu asteapta de la noi o viata chiar atat de curata si corecta ca si in timpurile biblice. Altfel spus, pentru noi, Dumnezeu ar face rabat de la standardele sfinteniei Lui. Nimic nu poate fi mai nebiblic in legatura cu sfintenia lui Dumnezeu:

„Ca niste copii ascultatori, nu va lasati tarati in poftele pe care le aveati altadata, cand erati in nestiinta. Ci, dupa cum Cel ce v-a chemat este sfant, fiti si voi sfinti in toata purtarea voastra. Caci este scris:’Fiti sfinti, caci Eu sunt sfant'” (I Petru 1:14-16).

Tocmai datorita faptului ca Dumnezeu nu-si negociaza standardele sfinteniei, una dintre datoriile bisericii este pastrarea integritatii morale a comunitatii de credinta:

Citește în continuare

Ecclesia in perspectiva relatiei dintre credinta si fapte I

Orice observator atent al spatiului religios din zilele noatre poate remarca faptul ca asa numitii crestini se deosebesc intre ei nu doar prin ceea ce tine de specificul denominatiei de care apartin, ci chiar in cadrul aceleasi denominatii, prin ceea ce tine de profunzimea si autenticitatea vietii spirituale. Fiecare denominatie crestina are:

I. Un set de invataturi fundamentale care constituie temelia credintei respective;

II. Un set de valori comportamentale care exprima practica vizibila a a acelei credintei.

  1. Apartenenta formala la o denominatie, in absenta acceptarii doctrinelor fundamentale, indica prezenta unei duplicitati intelectuale, spirituale si morale a persoanei respective. Duplicitatea poate avea multe cauze, de la lasitate pana la interese ascunse. Este cunoscut faptul ca o grupare crescanda de duplicitari incearca sa-si acopere adevarata fata ascunzandu-se, in general, dupa o masca hermeneutica (interpretarea textelor sacre). Este adevarat ca anumite texte sacre (Scripturi) sunt mai criptice si prin urmare mai greu de interpretat. Adevarul acesta il afirma si Apostolul Petru cand vorbeste despre epistolele Apostolului Pavel:

„In ele sunt unele lucruri grele de inteles, pe cari cei nestiutori si nestatornici le rastalmacesc ca si pe celelalte Scripturi, spre pierzarea lor” (II Petru 3:16).

In esenta, Apostolul Petru spune ca oamenii care rastalmacesc Scripturile ( le interpreteaza deformat) au doua mari probleme:

a) intelectuale (nestiutori, nu au platit pretul studiului corect al Scripturilor) si

b) caracteriale (nestatornici, schimbatori, fara integritate si consecventa).

a). Cei care nu au urmat calea corecta a interpretarii Scripturilor sunt osanditi prin insusi faptul ca la inceputul Epistolei, Apostolul Petru explica hermeneutica biblica de urmat:

„Fiind ca mai intai de toate, sa stiti ca nici o proorocie din Scriptura nu se talcuieste singura, caci nici o proorocie n-a fost adusa prin voia omului; ci oamenii au vorbit de la Dumnezeu, manati de Duhul Sfant” (II Petru 1:20-21).

Altfel spus, Dumnezeu care a inspirat Scripturile prin Duhul Sfant nu se contarzice pe Sine in Scripturi. Acest adevar este descoperit cu usurinta de catre toti oamenii credinciosi, care nu scot textele biblice din context si nu se ascund dupa textele neclare.

Cu privire la orice subiect abordat in Biblie exista texte care vorbesc clar pe intelesul copiilor. Daca in legatura cu acel subiect exista si texte mai putin clare, calea corecta de interpretare este aceasta: in lumina textelor clare se interpreteaza textele mai putin clare.

Caracteristica oamenilor duplicitari este exact calea inversa: in ceata textelor neclare vor sa intunece lumina textelor clare. Concluzia Apostolului Petru cu privire la acesti oameni este clara: „spre pierzarea lor.”

b). Cei care au probleme de caracter sunt descrisi de Apostol in cuvinte clare:

„Oamenii acestia sunt niste fantani fara apa, niste nori alungati de furtune: lor le este pastrata negura intunerecului. Ei vorbesc cu trufie lucruri de nimic, momesc, cu poftele carnii si cu desfranari, pe cei ce de abia au scapat de cei ce traiesc in ratacire. Le fagaduiesc slobozenia in timp ce ei insisi sunt robi ai stricaciunii. Caci fiecare este robul lucrului de care este biruit” (II Petru 2:17-19).

Aroganta, flecareala, carnalitatea si promisiunile de libertate sunt elemente din dotarea acestor oameni fara caracter. Grupul tinta al activitatii lor de racolare sunt oamenii imaturi in credinta si cei frustrati la gandul ca nu au libertate suficienta in cadrul bisericii de care apartin. Calea ingusta trebuie largita pentru acesti oameni, altfel nu au libertate suficienta pentru manifetarea firii lor carnale. Recrutarea altor nemultumiti devine prioritate misionara si, cu timpul, cresterea numarului de adepti se transforma in argument doctrinar: „Nu va intrebati de ce vin atat de multi cu noi?” Inadins se fac ca nu stiu ca numarul mare al celor care merg pe calea larga nu legitimeaza doctrinar aceasta cale. Nu calea legimeaza Scriptura, ci Scriptura legitimeaza calea.

Va urma…

Paul Negrut

Sarbatoarea intre Scriptura si Spectacol

Marile sarbatori ale crestinismului sunt inspirate din viata Mantuitorului Isus Hristos: nasterea, botezul, moartea, invierea si inaltarea la cer. Fiecare sarbatoare crestina ofera o combinatie mai mult sau mai putin fericita a Scripturii cu spectacolul cultural-religios.

Scriptura ofera temeiul istoric si religios al evenimentului sarbatorit in timp ce cultura ofera forma si stilul spectacolului. Relatia dintre Scriptura si cultura este dinamica si se pare ca fiecare generatie opteaza pentru o anumita varianta. Richard Niebuhr in lucrarea sa Christ and Culture a incercat sa analizeze posibilele forme de relatie intre Hristos si cultura (Hristos impotriva culturii, Hristosul culturii, Hristos deasupra culturii, Hristos si cultura in paradox, Hristos transformatorul culturii).

Din lecturile si observatiile mele se desprinde concluzia ca pe masura ce generatiile se indeparteaza de Scriptura sunt tot mai preocupati de cultura. Definit in sens larg,

Conceptul de cultura… denota un tipar de sensuri intrupate in simboluri si transmise istoric, un sistem de conceptii mostenite si exprimate in forme simbolice cu ajutorul carora oamenii comunica, perpetueaza si dezvolta cunosterea si atitudinile lor fata de viata. (Clifford Geertz, The Interpretation of Culture, 1973, p.89).

Citește în continuare

Răspunsuri pentru fratele Marius Cruceru II

Pentru cei care ştiu derularea unor evenimente din cadrul comunităţii baptiste din România, unele trimiteri şi aluzii sînt foarte clare? Ca fost preşedinte al cultului care credeţi că vor fi problemele care ne aşteaptă ca Uniune baptistă în următoarea perioadă?

Pastorul este dator sa calauzeasca turma. Domnul Isus vorbind despre Sine ca fiind Pastorul cel Bun a afirmat; „Oile Mele cunosc glasul Meu.” Prin parafrazare si cu mentiunea ca toti pastorii suntem doar slujitori ai Marelui Pastor, se poate totusi afirma ca „oile cunosc glasul pastorului.”

In legatura cu provocarile contemporane, se poate afirma ca intreg Crestinismul, inclusiv cel Baptist, se confrunta cu criza postmodernismului care aduce cu sine:

a) Dispretul si repulsia fata de valorile spirituale din trecut,

b) Respingerea adevarului si valorilor morale absolute si inlocuirea lor cu valori relative.

c) Promovarea unor inovatii care afecteaza nu doar aspectul exterior al vietii religioase, ci insesi esenta si identitatea Bisericii.

d) Promovarea improvizatiei, a kitch-ului si a colajului in locul studiului sistematic si coerent al Bibliei.

e) Inlocuirea doctrinelor fundamentale ale crestinismului cu preferintele, sentimentele si instinctele.

f) Aparitia unor lideri dezechilibrati spiritual, care sunt urmati in mod irational si care duc bisericile in ratacire.

g) Golirea credintei de prezenta transformatoare si sfintitoare a Domnului Isus si a Duhului Sfant si umplerea spatiului liturgic cu manifestari lumesti si pagane.

h) Isus Hristos si Duhul Sfant ca Persoane ale Sfintei Treimi, descoperiti in revelatia Scripturii, sunt inlocuiti cu cristosi su duhuri dupa placul fiecaruia.

i) Cuvantul este inghitit de imagine si melodia este inghitita de ritm.

j) Toleranta fata de orice forma de pacat si pervesiune in numele dragostei, acceptarii si tolerantei.

k) Zel nestavilit de a demola toti stalpii credintei Biblice si inlocuirea lor cu forme mai vechi sau mai noi de paganism etc.

Cred ca in acest context Crestinismul Baptist din Romania trebuie sa se intoarca la Sfanta Scriptura in prezenta Mantuitorului si puterea Duhului. De asemenea, Biserica locala trebuie sa se intoarca spre fiecare credincios, fiecare familie si fiecare grup. Numai un crestinism puternic ancorat in Stanca Veacurilor, Hristosul Scripturilor, si nu intr-un cristos fals al ecranelor, al folclorului sau al triburilor poate birui atacul demonic al postmodernismului.

Care credeţi că este cea ma mare criză a baptiştilor din Lume?

Nu peste tot in lume si nu toti Baptistii sunt in aceeasi categorie. Exista zone ale globului unde credinta Bapstista este puternic ancorata in Scripturi, si pe baza Scripturii in Persoana si Lucrarea Domnului Isus si a Duhului Sfant. In aceste locuri, viata transformata a celor credinciosi este plina de putere si zonele respective experimenteaza adevarate treziri spirituale. Pe de alta parte, in alte zone ale globului, si in special in spatiul occidental, unele scoli teologice, unele biserici si unele organizatii nationale sau transnationale au imbratisat demult o teologie liberala care a dus la diluarea credintei si inlocuirea vietii sfinte cu un mod de viata secular.

Răspunsuri la întrebările fratelui Marius Cruceru I

Fratele Marius Cruceru mi-a trimis niste intrebari saptamana trecuta. 

Iata raspunsurile mele: 

 

Stimate Paul Negruţ ce anume v-a determinat să „rupeţi tăcerea”?

De fapt nu am rupt tacerea. De cand am inteles chemarea Domnului la slujba de pastor am vorbit deschis in predicile adresate bisericilor din tara si strainatate. De asemenea, am vorbit in cadrul studiilor si conferintelor la care am participat de-a lungul anilor. Am  vorbit prin mesajele transmise la radio si televiziune, prin casete, CD-uri, DVD-uri, precum si prin articole si carti publicate. Ce s-a intamplat acum? Accesarea altei forme de comunicare- internetul. Probabil ca surpriza pentru cei care ma cunosc mai indeaproape vine din faptul ca in general sunt rezervat fata de spatiul virtual. Imi place sa vorbesc cu oamenii pe care ii privesc in fata si care ma vad la fata. Dar in ultima vreme sunt confruntat cu situatia in care unii membri ai Bisericii Emanuel sunt plecati temporar din Oradea si care in mai multe randuri si-au exprimat dorinta de a avea acces la anumite invataturi si meditatii biblice din partea pastorilor Bisericii. De asemenea, absolventii Universitatii Emanuel sunt raspanditi nu numai in toata tara, ci in toate colturile lumii; unii dintre ei au solicitat posibilitatea de a accesa asemenea meditatii. Nu in ultimul rand, asa dupa cum se stie, de-a lungul anilor am predicat in mai multe parti ale tarii si peste hotare si o parte dintre ascultatori au cerut sa trec peste retinerile mele si sa transmit si prin forma aceasta anumite mesaje. Toate acestea, la un loc m-au  determinat sa ma rog si in cele din urma sa accept sa postez anumite meditatii sau mesaje.

Cum merge blogul la aproape trei luni din ce se vede dinlăuntru? Cîte accesări pe zi, cam din ce regiuni bănuiţi că sînteţi contactat?

 

Eu nu ma pricep sa apreciez cum anume se masoara un blog. Din cate observ in fiecare zi sunt cam trei sute de accesari. Din corespondenta mea banuiesc ca sunt accesari de pe toate meridianele.

De ce în această formă, cu un blog?

Asa cum am spus, prefer comunicarea directa cu oamenii. Sunt pasionat de interactiunea directa cu ascultatorii. Datorita faptului ca acest lucru nu este posibil in toate cazurile, am acceptat varianta blogului. Nu sunt expert in blog si, din aceasta cauza ma limitez deocamdata la a posta mesajele si meditatiile intr-o forma simpla si usor accesibila pentru cei interesati.

De ce nu admiteţi comentarii şi nu intraţi în dialog cu cititorii?

Nu sunt un blogger de profesie. Sunt doar pastor si predicator al Cuvantului lui Dumnezeu, iar timpul si energiile mele pentru alte activitati sunt limitate.  De aceea, din respect pentru cititorii blogului meu, nu promit ce nu pot oferi la ora actuala. Nu pot oferi timp pentru dezbateri publice de tip masa rotunda, forum, etc. Aceste dezbateri cer mult timp si energie, iar resursele mele sunt limitate. Un alt aspect este legat de faptul ca mesajele mele sunt menite sa raspunda acelor credinciosi care nu ma pot contacta personal si au nevoie de incurajare sau clarificare in aspecte generale. Ca pastor, stiu ca nu pot aborda toate problemele pastorale in spatiul public. Este nevoie de intelepciune si confidentialitate in protejarea aspectului privat.

Blogul dvs. pare să se refere la unele chestiuni care sînt de actualitate, dar într-un limbaj prea criptic pentru publicul larg? Care este publicul pe care îl aveţi în vedere?

Doar Dumnezeul infinit, atotprezent si atotstiutor poate vorbi tuturor oamenilor. Noi ceilalti suntem limitati in timp, spatiu, cunoastere si resurse. De aceea si grupul de oameni carora ne adresam este limitat ca numar. Asa cum am precizat mai devreme, ma adresez membrilor Bisericii Emanuel care sunt plecati pentru o vreme din Oradea, absolventilor Universitatii si acelor credinciosi care m-au cunoscut de-a lungul anilor. Pentru acest grup, mesajele mele nu sunt criptice: ei ma cunosc si inteleg ce spun. Cei care din intamplare, sau curiozitate ar accesa blogul meu, dar nu ma cunosc, este posibil sa nu inteleaga toate subtilitatile unei afirmatii. Asa ceva ni se intampla fiecaruia cand citim un paragraf dintr-un autor necunoscut.

Postmodernismul şi poporul condus de femei si copii

In bisericile din Occident este tot mai pronuntata tendinta de a avea organizatii de copiii, tineret si femei. Aceasta orientare a patruns si in bisericile din Romania dupa Revolutia din 1989.

Motivatia de suprafata a acestei fragmentari a bisericilor ar fi nevoia de a avea programe/studii adecvate nevoilor specifice acestor grupari. Cauzele de profunzime, dupa parerea mea, sunt izvorate dintr-o revolta mai larga a intregii societati impotriva randuielilor stabilite de Dumnezeu in familie, biserica si societate.

Aceasta revolta este clar articulata in asa numitul curent filosofico-cultural, denumit generic Postmodernism. Una dintre trasaturile de baza ale postmodernismului este ruptura totala cu gandirea, institutiile si stilul de viata din trecut. Asa numita deconstructie a trecutului promovata de postmodernism se refera la demolarea totala a oricarei conceptii despre lume si viata (metanaratiune), a oricarei institutii si a oricaror norme morale si sociale ale trecutului.

Citește în continuare