Credinta si cugetul

Milioane de oameni din intreaga lume au urmarit aseara pe postul de televiziune CNN emisiunea Larry King Live in legatura cu scandalul sexual al fostului predicator american Ted Haggard. In rezumat, scandalul a pornit de la faptul ca in  timp ce lucra ca pastor si se pronunta in mesajele lui impotriva homosexualitatii, Haggard intretinea in ascuns relatiii homosexual. A fost descoperit public de unul dintre partenerii sai homosexuali chiar in timpul unei emisiuni TV in care Haggard vorbea impotriva homosexualitatii.  Scandalul a fost amplu mediatizat si a zguduit lumea crestina.

Haggard a parasit imediat slujba de pastor si  incet, incet, scandalul s-a stins si el a intrat intr-un con de umbra. Recent insa, a acceptat sa revina in spatial public intr-o emisiune al lui Oprah, intr-un documentar HBO, iar aseara a aparut la CNN. Agenda emisiunilor este, ca folosind cazuri de notorietate, sa acrediteze idea ca homosexualitatea este o orientare sexuala justificata genetic si la fel de valida ca heterosexualitatea. Si, daca asa stau lucrurile, Bisericile trebuie sa-si revizuiasca si invatatura si practica, in sensul de a accepta fara discriminare homosexualii atat ca membrii sanatosi cat si ca pastori sau preoti.

Dincolo de faptul ca argumentele invocate cu privire  la determinarea genetica a homosexualitatii sunt aberante, m-a infiorat decizia lui Haggard de se pune in slujba acestui current.  Aberatia argumentelor este usor de demonstrat atunci cand atragem atentia ca, daca homosexualitatea ar fi  determinate genetic, atunci ar fi la fel de justificate si pedofilia (atractia erotica si intretinerea de relatii sexuale cu copii), si gerontofilia (atractia erotica si intretinerea de relatii sexuale cu batrani), si zoofilia (atractia erotica si intretinerea de relatii sexuale cu animale) si necrofilia (atractia erotica si intretinerea de relatii sexuale cu cadavre) etc. Dar, in conformitate cu invatatura Scripturii, orice forma de manifestare a pacatului  este determinata de razvratirea omului fata de Dumnezeu, razvratire urmata de pervetirea totala a naturii umane. Natura umana pervertita poate lua drumul  oricarei forme de traire in pacat.

Reactia mea fata de cazul Haggard este generata de urmatoarea intrebare: Cum este posibil ca un om care cunoaste Scriptura si care a slujit ca predicator sa ajunga intr-o asemenea stare de ratacire spirituala? Cu aceasta intrebare m-am indreptat spre Sfanta Scriptura si am gasit  raspunsul:

“Porunca pe care ti-o dau, fiule Timotei, dupa proorociile facute mai inainte despre tine, este ca prin ele sa te lupti lupta cea buna, si sa pazesti credinta si un cuget curat pe care unii l-au pierdut, si au cazut din credinta” (1 Timotei 1:18-19).

Apostolul Pavel explica legatura dintre cuget si credinta. Credinta adevarata a fost „data sfintilor odata pentru totdeauna” (Iuda 3) pentru ca sa fie pastrata intr-un cuget curat. Atunci cand un om este nascut din nou prin credinta in jertfa Mantuitorului si prin lucrarea Duhului Sfant experimenteaza curatirea cugetului de murdariile pacatului (Evrei 10:22). Din clipa aceea, omul este chemat sa pastreze credinta in cugetul lui curat. Aici apar, insa, problemele:

1. Unii oameni nu au avut niciodata cugetul curat datorita faptului ca au adoptat doar anumite aspecte de suprafata ale credintei crestine, fara sa fi experimentat nasterea din nou. Pentru a-i putea recunoaste, trebuie sa facem distinctie intre dresaj si nastere din nou. Este cunoscut faptul ca un leu poate fi dresat sa faca exercitii care imita pisica; tot asa si un om nenascut din nou poate fi dresat sa faca exercitii care imita credinta adevarata. Doua exemple din Biblie ilustreaza acest lucru: a) cind a avut loc Exodul evreilor din Egipt, Biblia consemneaza ca „o multime de oameni de tot soiul” s-a alipit de poprul Israel ca sa plece din robie (Exod 12:38); b) in timpul trezirii din Samaria, la multimea de oameni convertiti cu adevarat s-a adaugat si Simon vrajitorul (Fapte 8:9. In ambele cazuri, cei care s-au alaturat prin dresare si nu prin convertire au deviat de la calea dreapta a credintei (vezi Numeri 11:4 si Fapte 8:18-23). Mai devreme sau mai tarziu, oamenii intrati in Biserica prin dresaj si nu prin nastere din nou, vor stramba calea dreapta a credintei. Acest pericol este foarte larg raspandint in vremea noastra datorita noului curent de  predicare si practicare a unei credinte fara pocainta. Vorbind despre aceasta cale, apostolul Iacov spune ca „si dracii cred…”, dar raman tot draci. Apostolul Pavel surprinde un alt aspect;  diavolul poate imita ingerii sfinti, dar este numai imitatie nu transformare. „Si nu este de mirare, caci chiar Satana se preface intr-un inger de lumina. Nu este mare lucru dar, daca si slujitorii lui se prefac in slujitori ai neprihanirii. Sfarsitul lor va fi dupa faptele lor” (2 Cor.11:14-15). Cugetul necuratit prin nasterea din nou poate imita pentru o vreme credinta, dar in realitate nu poate urma calea credintei adevarate.” Odata intrati in Biserica, oamenii acestia vor perverti invatatura sanatoasa si vor legitima viata traita in pacat. „Caci s-au strecurat printre voi unii oameni, scrisi demult pentru osanda aceasta, oameni neevlaviosi care schimba in desfranare harul Dumnezeului nostru” (Iuda 4). Apostolul Pavel intareste acest lucru cand spune: „Caci va veni vremea cand oamenii nu vor putea suferi invatatura sanatoasa; ci ii vor gadila urechile sa auda lucruri placute si isi vor da invatatori dupa poftele lor” (2 Timotei 4:3). In invatatura si practica acestor oameni infiltrati in Biserica fara nastere din nou, harul lui Dumnezeu este inlocuit cu un har fals, inventat de ei pentru a-si legitima poftele firii pacatoase.  Apostolul Pavel explica invatatura despre harul adevarat: „Caci harul lui Dumnezeu care aduce mantuire pentru toti oamenii a fost aratat si ne invata s-o rupem cu paganatatea si cu poftele lumesti si sa traim in veacul de acum cu cumpatarea, dreptate si evlavie, asteptand si grabind fericita nostra nadejde si aratarea slavei marelui nostru Dumnezeu si Mantuitor Isus Hristos” (Tit 2:11-13).

1. Alti oameni, dupa ce au primit curatirea nasterii din nou, nu vegheaza asupra cugetului lor si se intorc la viata pacatoasa de dinainte. Apostolul Petru descrie traseul acestor oameni: „In adevar, daca dupa ce au scapat de intinaciunile lumii, prin cunoasterea Domnului si Mantuitorului nostru Isus Hristos, se incurca iarasi si sunt biruiti de ele, starea lor de pe urma se face mai rea decat cea dintai…Cu ei s-a intamplat ce spune zicala adevarata: <Cainele s-a intors la ce varsase>, si <scroafa spalata s-a intors sa se tavaleasca iarasi in mocirla>” (2 Petru 2:20, 22).

Daca in anumite cazuri, caderea este brusca si vizibila, in alte cazuri, acesti oameni nu sunt descoperiti si prin urmare se erijeaza in lideri spirituali care au menirea sa aduca o noua interpretare  a Scripturii prin care sa elibereze calea mantuirii de asa zisele invataturi si practici legaliste ale caii inguste pe care au mers inaintasii credintei: „Ei vorbesc cu trufie lucruri de nimic, momesc cu poftele carnii si cu desfranari pe cei ce de abia au scapat de cei ce traiesc in ratacire. Le fagaduiesc slobozenia, in timp ce ei insisi sunt robi ai stricaciunii” (2 Petru 2: 18-19).

In numele slobozeniei, acesti lideri care au pierdut curatia cugetului invata pe cei tineri in credinta libertatea de a se imbraca indecent, libertatea de a consuma bauturi alcoolice, libertatea de a dansa, libertatea de a avea relatii sexuale inainte de casatorie, libertatea de a adopta un stil de viata alternativ, libertatea de a participa la petreceri lumesti, etc.

Pionierii credintei nostre au rabdat batjocuri, batai si prigoane pentru a-i scoate pe oameni din lumea intunericului  si pentru a-i aduce la credinta adevarata. Asa s-au plantat si asa au crescut bisericile evanghelice din Romania. Acesti profeti mincinosi ai vremii noastre, prin „cuvantari inselatoare” (2 Petru 2:3)  vor atrage pe multi pe calea lor, multi vor cadea in pacate grele, ca si Ted Haggard, si calea Domnului va fi vorbita de rau. „Multi ii vor urma in destrabalarile lor, si din pricina lor calea adevarului va fi vorbita de rau” (2 Petru 2: 2).

In concluzie, orice necuratie a cugetului atrage dupa sine o forma sau alta a devierilor in invatatura si practica. In punctul acesta orice crestin trebuie sa se opreasca, datorita faptului ca Biblia afirma clar ca daca cineva zice ca nu a pacatuit se inseala si il face mincinos pe Dumnezeu. Cu alte cuvinte, dupa nasterea din nou, nici un om nu este total imun fata de pacat. Dar daca toti oamenii nascuti din nou pot gresi, nu toti se pocaiesc cu adevarat de gresala lor. Numai pocainta biblica aduce curatirea cugetului. Aceasta pocainta presupune recunoasterea pacatului, regretul pentru ceea ce a facut, marturisirea pacatului, cerere de iertare de la Domnul si de la cei carora le-a gresit, repararea daunelor produse de pacat si indreptarea vietii dupa Cuvantul Domnului.  Lucrurile de care nu pocaim asa cum cere Biblia, devin pete pe cuget si duc la ratacire de la credinta adevarata.  Ca sa nu ajungem sa ne distrugem vietile noastre si a celor care ne urmeaza, toti cei care predicam Evanghelia trebuie sa spunem impreuna cu David: „Zideste in mine o imima curata Dumnezeule, pune in mine un duh nou si statornic” (Ps. 51:10).

Oameni mici cu functii mari, sau sindromul Haman

In cartea Estera intalnim un personaj reprezentativ pentru o anumita categorie de oameni: oameni mici care ajung pe functii mari. Acest tip de oameni se poate recunoaste mai greu la inceput si mult mai usor dupa ce s-au instalat in scaun. De ce sunt identificati mai greu la inceput? Oamenii mici din aceasta categorie -pentru ca sunt oameni mici si de alte categorii – cand sunt pe scaune mici sunt foarte amabili, indatoritori si chiar te fac sa crezi ca au inima de slujitori dezinteresati.  Se confunda usor cu oamenii care au un duh bland si smerit, asa cum se confunda cameleonul cu mediul.

Oamenii mici din aceasta categorie se comporta slugarnic fata de cei de sus, si, cum la inceput sunt jos de tot, se poarta slugarnic si jovial fata de aproape toata lumea, pentru ca, in faza de inceput putini sunt mai jos decat ei. Servilismul lor plin de amabilitate este acompaniat de preocupari simulate fata de binele altora. Si cum lumea noastra este plina de necazuri si frustrari, omul nostru mic are o clientela numeroasa. Cu vremea, devine util celor carora le face servicii aparent dezinteresate, si mai ales atunci cand lasa impresia ca este gata de mult mai mult sacrificiu pentru binele altora (a institutiei, a comunitatii si de ce nu a lucrarii sau a tarii). In felul acesta omul nostru mic incepe sa urce, si urca repede pentru ca toti cei care au fost slujiti de un asemenea om dezinteresat il ajuta sa urce.

Asa se face ca Haman ajunge sus de tot. Odata ajuns sus, Haman este plin de satisfactie cand toti slujitorii se pleaca si se inchina inaintea lui. Haman se simte bine pe scaunul inalt; omul umil de ieri a devenit un oficial in toata cinstea. Nu mai este servil cu robii dintre care s-a chivernisit cu promovarea. Acum este sef si i se cuvin respectul si cinstea neconditionate. Si in jurul lui Haman se aduna repede alti hamani care fac temenele, asteptandu-si implinirea visului de a deveni un Haman mare. Aceasta grupare de hamani poate deveni repede masina de vot, care sa-i ofere lui Haman satisfactia ca masinatiile lui au capatat statutul de hotarari oficiale.

Micimea lui Haman nu s-ar vedea insa atat de clar daca pe lume n-ar exista cate un Mardoheu. Mardoheu il cantareste repede pe Haman si vede ca este mic. Mardoheu il cinsteste pe imparatul adevarat, dar il ignora pe parvenitul cu ifose de imparat. Haman sarbatoreste cand este adulat, dar turba de manie cand este ignorat. „Si Haman a vazut ca Mardoheu nu-si pleca genunchiul si nu se inchina inaintea lui. S-a umplut de manie” (Estera 3:5).

Pentru un om asa de mic si cu un orgoliu asa de mare Mardoheu trebuie eliminat. Haman procedeaza aparent institutional. Spun aparent, pentru ca in realitate pentru Haman institutia este doar o unealta in dosul careia isi ascunde micimea. Orgoliul lui trebuie satisfacut pe scara mare: nu doar Mardoheu trebuie eliminat, ci toata semintia lui . De ce toata semintia? Pentru ca oricand din aceasta semintie poate aparea un alt Mardoheu. Micimea lui Haman trebuie mascata din nou de interesele imparatiei: „Atunci Haman a zis imparatului Ahasveros: <In toate tinuturile imparatiei tale este risipit un popor deosebit intre popoare, care are legi deosebite de ale tuturor popoarelor si nu tine legile imparatului. Nu este in folosul imparatului sa-l lase linistit” (Estera 3:8).

Interesant, pana la Haman nimeni nu a observat ca Mardoheu si ai lui sunt un pericol pentru imparatie. Dintr-o data Haman este cel mai preocupat om de binele imparatiei. Sunt fabricate argumente, invocate abateri, cerute sanctiuni. Nu este nevoie de nici o verificare. Cine ar indrazni sa puna la indoiala onestitatea lui Haman, care este gata sa se sacrifice pe cheltuiala lui pentru binele imparatiei. Haman este neobosit sa duca pedeapsa la indeplinire. Toate procedurile au fost indeplinite dupa planul lui Haman. Un prieten din Germania mi-a spus un proverb: „Cand paduchele ajunge in sacul cu faina se crede morar!”

Dar Haman nu are probleme doar cu Mardoheu si ai lui, Haman are probleme cu Dumnezeu. Desi cartea Estera nu mentioneaza niciodata numele lui Dumnezeu, prezenta Lui si planul Lui razbat de dincolo de istorie. Dumnezeu nu se lasa batjocorit. Mai degraba sau mai tarziu, Haman va fi expus in toata micimea si ticalosia lui. Finalul se gaseste in cartea Estera.

Pentru a nu fi ispititi sa credem ca samanta care produce hamani a ajuns numai la altii, este bine sa ne reamintim ca samanta pacatului este in fiecare urmas al lui Adam. Numai harul Mantuirii ne poate elibera de patima de a deveni hamani. Este adevarat ca lumea fara Dumnezeu s-a umplut de hamani, iar unii s-au capatuit pentru o vreme nu doar in structurile sociale, ci chiar prin spatiul si structurile ecclesiale. Este nevoie de lumina Cuvantului pentru a vedea asa cum se vede  din cer, si de lucrarea Duhului, spre nastere din nou.

Daca esti victima lui Haman, ramai un Mardoheu cu demnitate si cu incredere in Domnul pana la capat. In final, daca esti un Haman la apogeu sau unul pe banca de rezerva, desi este greu pentru Haman sa recunoasca faptul ca este un om mic, intoarce-te la Dumnezeu. In Hristos Domnul este har de mantuire si transformare si pentru astfel de oameni. „Daca ne marturisim pacatele, El este drept si credincois sa ne ierte pacatele si sa ne curateasca de orice nelegiure” (1 Ioan:1:9)

Pastor Paul Negrut

Sa nu apuna soarele peste mania voastra

Mania este una dintre cele mai puternice trairi afective si, odata declansata, este foarte greu de controlat. Efectele maniei asupra psihicului si a celor din jurul nostru sunt greu de evaluat. Apostolul Pavel pare sa sugereze ca diavolul este pe faza atunci cand un om este cuprins de manie. „<Maniati-va si nu pacatuiti>. Sa n-apuna soarele peste mania vostra, si sa nu dati prilej diavolului.’ (Ef. 4:26-27).

Este adevarat ca din perspectiva umana, se pare ca unii oameni sunt mai predispusi la reactii colerice, la manifestari puternice de manie, dar din perspectiva biblica, mania este o manifestare sau o roada a firii pamantesti (Gal. 5:19-21). Nu exista nicio scuza pentru nimeni.  Firea pamanteasca pacatoasa este comuna tuturor oamenilor nascuti in rasa adamica si, prin urmare,  se regaseste in forme diferite la toti oamenii. Din multimea formelor de exprimare a maniei, astazi ne vom ocupa numai de forma exploziva.
Unii oameni sunt explozivi, se manifesta violent, necontrolat. In psihologie, acest tip de comportament este incadrat la tulburari dizarmonice de personalitate. In limbajul si observatia cotidiana aceasta forma de manifestare este intalnita la oamenii despre care se spune ca „le sare repede mustarul”.  Din punct de vedere psihologic, aceasta forma de manifestare a maniei este caracterizata drept psihopatie. Din punct de vedere biblic, mania este identificata ca o manifestare a naturii pacatoase, manifestare care deschide usa celui rau.

Regele Saul, dupa ce s-a departat Duhul lui Dumnezeu de el, a avut manifestari necontrolate de manie si de mai multe ori, in criza, a incercat sa-l ucida pe David. In literartura si practica de specialitate sunt frecvente cazurile de manie exploziva sau de comportament cu descarcari de afecte brutale. Adesea, pe fondul unor asemenea crize, apar victime fie in familie, fie pe strada, la petreceri sau la locul de munca.
Oamenii de felul acesta se justifica spunand: „asa sunt eu”, sau, „asa m-am nascut”. Cu alte cuvinte:  „comportamentul meu este justificat genetic, daca nu-ti place, nu ai decat sa rabzi sau sa pleci, pentru ca eu nu ma pot schimba!” Psihologia seculara nu poate obtine eliberarea totala a omului de crizele de manie, de aceea isi propune sa realizeze doar magementul maniei. Tehnicile propuse sunt multiple si numarul specialistilor a crescut aproape exponential in ultima vreme. Rezultatul insa  este escaladarea violentei si instalarea unei culturi globale a violentei ilustrata tot mai pregnant in programele TV.
Biblia aduce o perspectiva diferita asupra cauzelor, manifestarilor si tratamentului maniei. Astfel, cauzele maniei se regasesc in firea pamanteasca pacatoasa. Manifestarile maniei au efect destructiv atat asupra persoanei stapanita de manie cat si asupra celor din jur: famile, colegi, sau persoane care se afla intamplator in preajma. Diavolul pandeste asemenea manifestari pentru a ruina viata celor implicati; agresor si victime. Cand Biblia spune „sa nu apuna soarele peste mania voastra” nu vorbeste despre deprinderea unei tehnici de temperare in probleme de comportament dezechilbrat, ci afirma ca pana seara omul manios trebuie sa obtina eliberarea, vindecarea de manie. Este posibil, oare, ca un om manios sa fie vindecat de manie? Daca da, prin ce metoda?
Metoda biblica este inlocuirea roadei firii pamantesti cu roada Duhului Sfant. „Roada Duhului, dimpotriva, este: dragostea, bucuria, pacea, indelunga rabdare, bunatatea, facerea de bine, crediciosia, blindetea, infranarea poftelor (sau autocontrolul)” (Gal. 5:22). Aceasta trecere de la manifestarile firii la manifestarile Duhului se realizeaza atunci cand omul experimenteaza nasterea din nou. „Daca este cineva in Hristos, este o faptura (creatie) noua. Cele vechi s-au dus; iata ca toate lucrurile s-au facut noi” (2 Cor. 5:17).
Daca esti stapanit de manie, pune corect diagnosticul si urmeaza tratamentul biblic. Nu ai nevoie nici de justificare nici de toleranta celorlati, ci ai nevoie de harul izbavitor al lui Dumnezeu in Hristos Domnul prin Duhul Sfant. Daca ai in preajma oameni cu crize de nervi, ajuta-i sa cunoasca diagnosticul si tratamentul biblic. Transformarea biblica se realizeaza doar prin lucrarea suverana a lui Dumnezeu, lucrare pe care o cerem in smerenie, cu credinta si cu multumire. „Sa nu apuna soarele peste mania voastra!” Nu incheia ziua de astazi tot bolnav de manie si sub influenta celui rau! Asa sa ne ajute Domnul!

Pastor Paul Negrut

Îmi ridic ochii spre munţi…

Asa incepe Psalmul 121: „Imi ridic ochii spre munti… De unde imi va veni ajutorul?”

Cand omul nu mai poate face fata singur amenintarilor, cauta ajutor. Acum se clatina temeliile financiar-bancare ale lumii si oamenii cauta ajutor. Oamenii care nu au loc de munca sau sunt amenuintati sa-si piarda slujba isi ridica ochii spre patroni sau spre sefii lor. Patronii si conducatorii institutiilor isi ridica ochii spre guverne. Guvernele isi ridica ochii spre marile puteri ale lumii. Si lantul poate continua… Fiecare cauta spre muntii de la care spera sa primeasca ajutor.
Oare de ce oamenii nu-si ridica ochii spre cer? Se pare ca generatia celor care privesc lucrurile ca Psalmistul si care declara ca „Ajutorul vine de la Domnul care a facut cerurile si pamantul” a disparut.
In aceasta zbatere mondiala este nevoie sa trecem dincolo de simptome si sa identificam cauzele maladiei economice. Este vremea sa intrebam de unde vine belsugul material si de ce apar crizele economice? Constienti de faptul ca raspunsul la aceste intrebari este deosebit de complex, ne oprim astazi doar la un singur aspect.

In cartea Deuteronom, cap. 28 Domnul Dumnezeu anunta poporul ales care vor fi binecuvantarile pe care le va primi daca va asculta de poruncile si legile Lui. In continuare, Domnul Dumnezeu anunta si blestemele care vor veni peste popor daca nu va asculta si implini Cuvantul Domnului. Contrastul dintre binecuvantari si blesteme este infiorator. Belsugul si saracia, prosperitatea si regresul, sanatatea si boala, intelepciunea si nebunia, fruntas sau codas intre popoare, chiar viata si moartea sunt variantele pe care le poate alege poporul.
Cu toate ca mesajul divin din Deuteronom se adreseaza specific unui popor anume, principiul biblic este valabil pentru toate popoarele: „Neprihanirea inalta un popor”.
Tarile Europei au cunoscut dezvoltare economica si sociala dupa Reforma Protestanta, cand Scriptura a ajuns in mainile oamenilor ca sa fie citita si respectata. Max Weber surprinde rolul Eticii Protestante in dezvoltarea si modernizarea Europei. Marile treziri spirituale din America au avut rezultate similare. Popoare care s-au aplecat asupra Scripturii ca sa invete sa-si ridice ochii spre cer au experimentat faptul ca „Neprihanirea inalta un popor.”
Secularismul a inchis cerul si a deschis apetitul omului pentru pamant. Omul care nu mai vede cerul si pe Creatorul se autodeifica si isi umple panteonul cu tot felul de zeitati de jos. Cand omul ajunge sa se inchine siesi si cand fericirea lui depinde de cat de mult aduna din lucrurile de pe pamant, scapa de sub control demonul lacomiei si nu se mai poate opri. Coruptia, inselaciunea, necinstea imbraca forme institutionale si toti cei care depind de aceste institutii devin victime. Marile institutii financiar-bancare, firmele si guvernele sunt gestionate de oameni care nu mai au frica de Dumnezeu ca element corectiv si prin urmare inteligenta si tehnologia sunt inhamate la carul mefistofelic al egoismului, lacomiei si iresponsabilitatii.

Cand poporul a atins acest nivel al decaderii, Dumnezeu nu mai poate da binecuvantare. Europa si America nu mai vor sa auda acest lucru. Orbirea spirituala este cea mai profunda orbire.
Intr-o asemenea vreme, Biserica este chemata sa fie o „cetate asezata pe un munte” si sa aduca lumina din cer pe pamant. Oamenii credinciosi nu-si ridica ochii spre munti, ci, dincolo de inaltimile muntilor, spre inaltimea unde este Dumnezeul adevarat care a creat cerurile si pamantul. Numai cand cauza este tratata se vindeca boala. Este mare deosebire intre vindecare si managementul bolii. Se pare ca ochii ridicati numai spre munti cauta metode pentru managementul crizei si al panicii.

Hristos Domnul a venit pe pamant sa aduca vindecare (mantuire), nu un management al pacatului. O intamplare cu iz de umor negru vorbeste despre un medic care a recomandat tuturor pacientilor lui, indiferent de maladiile acestora, acelasi tratament: bai de namol. Intr-o zi un pacient l-a intrebat:
– Domnule doctor, daca fac bai de namol o sa ma vindec?
– Nu, a raspuns medicul, dar te vei obisnui cu pamantul!
Invit oamenii care au credinta in Dumnezeu sa-si ridice ochii spre cer in rugaciune de mijlocire pentru popoare si conducatorii lor ca sa se intoarca la Dumnezeu, ca sa ne obisnuim cu cerul. In acelasi timp invit bisericile sa-si intinda mana de ajutor spre acei care sunt loviti de consecintele crizei financiare si economice.
Sa ne amintim de invatatura Mantuitorului: „Sa iubesti pe Domnul Dumnezeul tau din toata inima ta, cu tot cugetul tau si cu toata puterea ta, si pe aproapele tau ca pe tine insuti!”

Pastor Paul Negrut

A fost o seara si apoi a fost o dimineata

Modul in care se succed secventele de timp din Geneza 1 este diferit de modul in care percepem noi acum. Astfel, noi spunem in fiecare dimineata ca incepe o noua zi, iar seara spunem ca s-a sfarsit o zi. In Geneza, relatarea ne surprinde cu exact opusul: „A fost o seara si apoi a fost o dimineata: aceasta a fost ziua intaia”.

Zilelel creatiei incep cu „o seara” si se sfarsesc cu „o dimineata”.

Dupa caderea omului in pacat, „seara” si „dimineata” capata sensuri noi. Psalmistul spune: „seara vine plansul”, dar „dimineata vine veselia iar”. Se stabilesc noi asocieri: astfel, seara este asociata cu intuneric, plans si necazuri, iar dimineata este asociata cu lumina, zambet si veselie.

In aceasta noua asociere, fiecare om are parte de seri multe. Iov spune ca „Omul nascut din femeie are zilele scurte si pline de durere” Cand vine seara necazurilor, omul se intreaba cat de lunga va fi noaptea? Noptile necazurilor nu sunt identice pentru toti oamenii, dar toti oamenii asteapta dimineata. Folosind metafora biblica, oamenii intraba: „strajerule, mai este mult din noapte?”
Multi oameni au parte in vremea aceasta de necazuri – a venit seara peste ei. Pentru unii, acum este noaptea bolilor in trup. Pentru altii este noaptea crizelor de familie, Pentru altii este noaptea in care dusmanii se napustesc asupra lor. Pentru altii este noaptea crizelor materiale – criza financiar-economica.

Daca am socoti zilele dupa tiparul omului <dimineata-seara>, atunci perspectiva este deprimanta: ziua se termina in intuneric, dar Dumnezeu socoteste zilele altfel: „a fost o seara si apoi a fost o dimineata.”

Cu Dumnezeu, zilele se incheie dimineata, in lumina, in bucurie. Cu Dumnezeu in intuneric suferintele nu sunt vesnice; vine dimineata. De aceea Iov poate spune: „Stiu ca Rascumparatorul meu este viu”,Ieremia poate spune ca „binecuvantarile Domnului nu s-au sfarsit, ci se innoiec in fiecare dimineata, Traian Dorz poate spune „nu norul este vesnic.”

Siguranta acestei sperante vine din Cuvantul profetit si implinit: „Totusi intunerecul nu va stapani vesnic pe pamantul in care acum este necaz. Poporul care zacea in intuneric vede o mare lumina…caci un Copil ni s-a nascut, un Fiu ni s-a dat.”

Domnul nostru a fost ingropat seara, dar a inviat dimineata. El aduce dimineata mantuirii, sperantei si biruintei pentru toti cei care se incred in El. Iubitii mei frati, care aveti parte de necazurile noptii, nu va pierdeti increderea in Domnul. Vine si pentru voi dimineata!

Cea mai mare Dimineata va veni atunci cand noaptea istoriei se va sfarsi pentru totdeauna si Domnul, la venirea Lui, va aduce o eterna Dimineata. De aceea, cei rascumparati, aici in Valea Umbrei Mortii, pot canta: „Dincol de zare e-o dimineata, Mai glorioasa, fara sfarsit!”

Pastor Paul Negrut