Category Archives: Cine sînt şi ce cred baptiştii?

Iosif Ţon şi Străjerii – comunicat

Aderarea lui Iosif Ţon la mişcarea religioasă Străjerii reprezintă o lepădare de învăţătura şi practica baptistă cu privire la Persoana şi lucrarea Duhului Sfânt al lui Dumnezeu. De fapt, Iosif Ţon îmbrăţişează învăţătura şi practicile carismatice şi, prin urmare,  nu mai este un credincios baptist.

Prin harul lui Dumnezeu, credinţa baptistă nu a început şi nu se sfârşeşte cu Iosif Ţon. De la început şi până în prezent, bisericile baptiste din România au fost plantate şi păstorite de oameni ai lui Dumnezeu care au primit mântuirea prin pocăinţă şi credinţa în jertfa Domnului Isus Hristos, au fost născuţi din nou, pecetluiţi, umpluţi şi călăuziţi de Duhul Sfânt în conformitate cu învăţătura Scripturii. Credincioşii baptişti ştiu în Cine cred şi ştiu ce cred! Ei calcă pe urmele înaintaşilor lor care mergând pe urmele Mântuitorului au plătit cu suferinţă şi jertfă credinţa în Domnul Isus şi nu s-au lepădat de credinţa lor până la moarte.

Citește în continuare

Subventiile de la Stat si doctrina despre Biserica II

In meditatia trecuta am precizat cadrul conceptual al paradigmei  protestant-evanghelice revelatia biblica-doctrina-practica in care abordez aceasta tema. Aceasta abordare se deosebeste fundamental de paradigma practica-doctrina-revelatie specifica altor traditii ecclesiale.  Prin urmare, in paradigma protestant-evanghelica, relatia Biserica-Stat este evaluata din perspectiva doctrinei care afirma ca biserica se deosebeste fundamental de orice alta comunitate, institutie sau organizatie umana. In acest sens, Edmund Clowney afirma ca:

Biserica, dupa Scripturi, nu este un club religios, o asociatie voluntara a unor credinciosi care gandesc la fel, cultiva prietenia si se implica in proiecte comune. Dimpotriva, Biserica este instituita de Hristos si de Duhul, zidita prin puterea Lui si condusa (guvernata) de Cuvantul Lui.[1]

In conformitate cu invatatura biblica, Biserica nu este o simpla institutie omeneasca a carei existenta se manifesta numai la nivelul relatiilor orizontale ca si in cazul breslelor mestesugaresti, asociatiilor si fundatiilor, firmelor sau corporatiilor. Biserica este Trupul lui Hristos si Hristos Domnul este Capul Bisericii.  Bisericile Baptiste din Romania au imbratisat, aparat si practicat aceasta invatatura de la infiintare  pana in prezent.

Citește în continuare

Practica subventiilor de la Stat si doctrina Bisericii

In mod normal, in viata fiecarui credincios si in viata fiecarei Bisericii, aspectele practice (praxis) se fundamenteaza pe invatatura sau doctrina (dogma) acceptata de persoana sau Biserica respectiva ca fiind adevarata.
Invataturile sau doctrinele crestine isi au originea in revelatia divina, revelatie care, in conformitate cu gandirea protestant-evanghelica se gaseste in Sfintele Scripturi.

De aceea, in conceptia protestant-evanghelica, numai in baza invataturilor biblice se stabilesc si se evalueaza aspectele practice atat in viata personala cat si in cea ecclesiala. Daca asa stau lucrurile, se poate afirma ca, in mod normal, in viata fiecarui credincios sau a fiecarei Biserici, orice invatatura sau practica trebuie sa fie articulata in baza unui suport biblic clar.
Ordinea corecta a lucrurilor in credinta protestant-evanghelica este intotdeauna aceasta: revelatie-invatatura-practica.
Este important sa precizez ca tema pe care o abordez in aceasta meditatie este din perspectiva credintei protestant –evanghelice. Alte traditii crestine au alte conceptii cu privire la suficienta Scripturii si la locusul unde este depozitata si pastrata revelatia divina.

Este adevarat ca istoria crestinismului consemneaza si imprejurari in care, fie in viata credinciosilor (individual sau grupuri), fie in viata Bisericilor, s-au strecurat practici care nu au avut suport clar in Scriptura. Indiferent pe ce cale au intrat aceste practici, odata acceptate, dupa un timp mai scurt sau mai lung, ele au inlocuit revelatia divina si au devenit sursa pentru doctrina. Mai apoi, adeptii acestei abordari au inventat teorii si metode de a demonstra ca practicile nebiblice si doctrinele izvorate din ele sunt in conformitate cu revelatia divina.

In acest caz, ordinea normala a lucrurilor a fost rasturnata in felul urmator: practica-doctrina-revelatie.

Citește în continuare

Scrisoare deschisă către Bisericile Crestine Baptiste din România

Scrisoare deschisa catre Bisericile Crestine Baptiste din Romania

Iubiti frati,

Salutari sfinte in Numele Domnului nostru Isus Hristos, Acela care a parasit gloria Cerului si S-a nascut in ieslea din Betleem si Care, dupa ce a sfarsit lucrarea de rascumparare, S-a inaltat din nou in glorie. In timpul calatoriei nostre pe pamant, Cuvantul Scripturii ne indeamana „Sa ne uitam tinta la Capetenia si Desavarsirea credintei noastre, adica la Isus, Care pentru bucuria care-I era pusa inainte, a suferit crucea, a dispretuit rusinea si sade la dreapta scaunului de domnie al lui Dumnezeu” (Evrei 12:2).

Iubiti frati, va trimit acest mesaj prin intermediul acestei scrisori deschise pentru a va aduce la cunostinta faptul ca pentru prima data in istoria de peste 150 de ani a credintei baptiste in Romania, Cultul Baptist se indrepta incepand de la liderii ei intr-o directie nebiblica si periculoasa in domeniul relatiei cu Statul.

In calitate de copil al lui Dumnezeu si membru al Cultului Baptist din anul 1972, pastor al Bisericii Crestine Baptiste Emanuel din Oradea din 1982 pana in prezent,  presedinte al Uniunii Baptiste intre anii 1999-2007 si vicepresedinte cu educatia biblica in Executivul Uniunii din 2007 pana in prezent, consider ca sunt dator inaintea lui Dumnezeu sa ma adresez bisericilor  cu dorinta de a ne uni in rugaciune si fapta pentru a opri indepartarea Cultului Baptist de Sfintele Scripturi, de doctrina baptista sanatoasa si de Statutul Cultului Baptist.

Din pricina faptului ca situatia pe care v-o supun atentiei a fost facuta public pe situl Uniunii Baptiste –  stiri baptiste- la sfarsitul lui octombrie si inceputul lui noiebrie 2009, cred ca sunt dator inaintea lui Dumnezeu si a bisericilor sa raspund tot public.  Despre ce este vorba?

Citește în continuare

Alegerile Europarlamentare şi Biserica

Cu toate ca dictatura si democratia apeleaza la metode diferite atunci cand este vorba de relatia dintre politica si Biserica, scopul fundamental ramane acelasi: controlul Bisericii de catre puterea politica. Dictatura a transformat Biserica intr-o curea de transmisie a politicii partidului asupra maselor.

De frica represaliilor, multi conducatori religiosi au fost folositi cu relativa usurinta pentru a manipula masele de credinciosi in directia dorita de Partidul Comunist. Asa zisele “Conferinte de orientare” din vremea respectiva au oferit cadrul organizatoric propice pentru propaganda de partid sub masca intrunirilor religioase. Inspectorii de culte, denumiti simbolic “Imputerniciti” erau nelipsiti de la asemenea evenimente, iar deserventii cultelor se intreceau in a tamaia regimul si pe Conducatorul preaiubit apeland la limbaj religios si texte biblice.

Imi aduc aminte de reactia de uimire care m-a incercat atunci cand am participat pentru prima data la un asemenea eveniment si cand i-am auzit pe unii conducatori religiosi folosind textele mesianice din Biblie pentru a-l premari pe Nicolae Ceausescu. Am inteles mai tarziu ca oamenii respectivi erau in slujba Securitatii si pentru slujba lor beneficiau de tot felul de recompense: promovare pe linie cultica, viza de calatorie in strainatate sau aventaje materiale (butelie de aragaz, prioritate la obtinerea apartamentului), accesul copiilor la scoli in tara si strainatate, etc.

Citește în continuare

Ecclesia in perspectiva relatiei dintre credinta si fapte II

II. Cand vorbim despre relatia dintre credinta si comportament, avem de-a face cu oameni care nu invoca, neaparat, deosebiri doctinare pentru a-si jutifica stilul de viata. In general si in mod teoretic, ei sunt de acord cu doctrinele, dar credinta pe care pretind ca o au nu se regaseste in faptele lor. Ei participa la slujbele religioase, dar comportmentul lor este in contrast izbitor cu credinta lor. Argumentele pe care le invoca aceasta categorie de oameni se indind pe o paleta larga de la:

a)  neputinta omului de a practica standardele Scripturii, pana la,

z) invocarea pacatelor altora drept scuza.

a) Cei care spun ca noi nu ne putem compara cu sfintii din vechime, de fapt vor sa sustina idea ca Dumnezeu nu asteapta de la noi o viata chiar atat de curata si corecta ca si in timpurile biblice. Altfel spus, pentru noi, Dumnezeu ar face rabat de la standardele sfinteniei Lui. Nimic nu poate fi mai nebiblic in legatura cu sfintenia lui Dumnezeu:

„Ca niste copii ascultatori, nu va lasati tarati in poftele pe care le aveati altadata, cand erati in nestiinta. Ci, dupa cum Cel ce v-a chemat este sfant, fiti si voi sfinti in toata purtarea voastra. Caci este scris:’Fiti sfinti, caci Eu sunt sfant'” (I Petru 1:14-16).

Tocmai datorita faptului ca Dumnezeu nu-si negociaza standardele sfinteniei, una dintre datoriile bisericii este pastrarea integritatii morale a comunitatii de credinta:

Citește în continuare

Ecclesia in perspectiva relatiei dintre credinta si fapte I

Orice observator atent al spatiului religios din zilele noatre poate remarca faptul ca asa numitii crestini se deosebesc intre ei nu doar prin ceea ce tine de specificul denominatiei de care apartin, ci chiar in cadrul aceleasi denominatii, prin ceea ce tine de profunzimea si autenticitatea vietii spirituale. Fiecare denominatie crestina are:

I. Un set de invataturi fundamentale care constituie temelia credintei respective;

II. Un set de valori comportamentale care exprima practica vizibila a a acelei credintei.

  1. Apartenenta formala la o denominatie, in absenta acceptarii doctrinelor fundamentale, indica prezenta unei duplicitati intelectuale, spirituale si morale a persoanei respective. Duplicitatea poate avea multe cauze, de la lasitate pana la interese ascunse. Este cunoscut faptul ca o grupare crescanda de duplicitari incearca sa-si acopere adevarata fata ascunzandu-se, in general, dupa o masca hermeneutica (interpretarea textelor sacre). Este adevarat ca anumite texte sacre (Scripturi) sunt mai criptice si prin urmare mai greu de interpretat. Adevarul acesta il afirma si Apostolul Petru cand vorbeste despre epistolele Apostolului Pavel:

„In ele sunt unele lucruri grele de inteles, pe cari cei nestiutori si nestatornici le rastalmacesc ca si pe celelalte Scripturi, spre pierzarea lor” (II Petru 3:16).

In esenta, Apostolul Petru spune ca oamenii care rastalmacesc Scripturile ( le interpreteaza deformat) au doua mari probleme:

a) intelectuale (nestiutori, nu au platit pretul studiului corect al Scripturilor) si

b) caracteriale (nestatornici, schimbatori, fara integritate si consecventa).

a). Cei care nu au urmat calea corecta a interpretarii Scripturilor sunt osanditi prin insusi faptul ca la inceputul Epistolei, Apostolul Petru explica hermeneutica biblica de urmat:

„Fiind ca mai intai de toate, sa stiti ca nici o proorocie din Scriptura nu se talcuieste singura, caci nici o proorocie n-a fost adusa prin voia omului; ci oamenii au vorbit de la Dumnezeu, manati de Duhul Sfant” (II Petru 1:20-21).

Altfel spus, Dumnezeu care a inspirat Scripturile prin Duhul Sfant nu se contarzice pe Sine in Scripturi. Acest adevar este descoperit cu usurinta de catre toti oamenii credinciosi, care nu scot textele biblice din context si nu se ascund dupa textele neclare.

Cu privire la orice subiect abordat in Biblie exista texte care vorbesc clar pe intelesul copiilor. Daca in legatura cu acel subiect exista si texte mai putin clare, calea corecta de interpretare este aceasta: in lumina textelor clare se interpreteaza textele mai putin clare.

Caracteristica oamenilor duplicitari este exact calea inversa: in ceata textelor neclare vor sa intunece lumina textelor clare. Concluzia Apostolului Petru cu privire la acesti oameni este clara: „spre pierzarea lor.”

b). Cei care au probleme de caracter sunt descrisi de Apostol in cuvinte clare:

„Oamenii acestia sunt niste fantani fara apa, niste nori alungati de furtune: lor le este pastrata negura intunerecului. Ei vorbesc cu trufie lucruri de nimic, momesc, cu poftele carnii si cu desfranari, pe cei ce de abia au scapat de cei ce traiesc in ratacire. Le fagaduiesc slobozenia in timp ce ei insisi sunt robi ai stricaciunii. Caci fiecare este robul lucrului de care este biruit” (II Petru 2:17-19).

Aroganta, flecareala, carnalitatea si promisiunile de libertate sunt elemente din dotarea acestor oameni fara caracter. Grupul tinta al activitatii lor de racolare sunt oamenii imaturi in credinta si cei frustrati la gandul ca nu au libertate suficienta in cadrul bisericii de care apartin. Calea ingusta trebuie largita pentru acesti oameni, altfel nu au libertate suficienta pentru manifetarea firii lor carnale. Recrutarea altor nemultumiti devine prioritate misionara si, cu timpul, cresterea numarului de adepti se transforma in argument doctrinar: „Nu va intrebati de ce vin atat de multi cu noi?” Inadins se fac ca nu stiu ca numarul mare al celor care merg pe calea larga nu legitimeaza doctrinar aceasta cale. Nu calea legimeaza Scriptura, ci Scriptura legitimeaza calea.

Va urma…

Paul Negrut