Category Archives: Cine sînt şi ce cred baptiştii?

COMOARA ȘI INIMA. DE CE VOR UNII LUCRĂTORI BAPTIȘTI BANI DE LA STAT?

COMOARA ȘI INIMA.

DE CE VOR UNII LUCRĂTORI BAPTIȘTI BANI DE LA STAT?

 

Citind argumentele invocate de unii susținători ai acceptării subvențiilor de la stat de către Bisericile Baptiste din România, am înțeles mai limpede afirmația apostolului Pavel din 1 Timotei 6:10-13.

Căci iubirea de bani este rădăcina tuturor relelor; și unii, care au umblat după ea, au rătăcit de la credință și s-au străpuns singuri cu o mulțime de chinuri. Iar tu, om al lui Dumnezeu fugi de aceste lucruri, și caută neprihănirea, evlavia, credința, dragostea, răbdarea, blândețea. Luptă-te lupta cea bună a credinței; apucă viața veșnică la care ai fost chemat, și pentru care ai făcut acea frumoasă mărturisire înaintea multor martori.

Se poate observa din afirmația apostolului Pavel că între iubirea de bani și rătăcirea de la credință este o legătură directă. Pavel nu vorbește aici despre faptul că omul a cărui inimă este alipită de bani devine necredincios, ci despre faptul că acesta se îndepărtează de credința adevărată și îmbrățișează o credință rătăcită. Această rătăcire de la credință a omului care iubește banul este înrădăcinată într-o hermeneutică periculoasă. Cu alte cuvinte, el interpretează greșit Scripturile, le răstălmăcește spre pierzarea lui și a celor care îl urmează (2 Petru 3:16).

În fața acestui pericol, apostolul Pavel afirmă că omul lui Dumnezeu trebuie să fugă de iubirea de bani; să se țină departe de această cale. În același timp omul lui Dumnezeu este chemat să se deprindă cu disciplinele spirituale: neprihănirea, evlavia, credința, dragostea, răbdarea, blândețea. Odată deprins cu disciplina spirituală personală, omul lui Dumnezeu este chemat să lupte lupta cea bună a credinței – să practice și să apere credința adevărată (1 Timotei 1:18-19; 6:12).

Cum putem cunoaște dacă un om iubește banul? Care sunt caracteristicile omului religios care iubește banul?
În primul rând are priorități răsturnate. În Predica de pe Munte când Domnul Isus vorbește despre comorile de pe pământ și comorile din cer, în acest context subliniază relația dintre inimă și comoară:

Pentru că unde este comoara voastră, acolo va fi și inima voastră (Matei 6:21).

Omul care iubește banul are inima legată de bani. Prioritatea vieții lui este banul. Inclusiv lucrurile privitoare la Împărăția lui Dumnezeu sunt evaluate prin prisma banului. Omul religios care iubește banul susține că soluția la toate aspectele lucrării Evangheliei este banul. El susține că dacă ar avea mai mulți bani, ar merge mai bine lucrarea Evangheliei. Postul, rugăciunea, jertfa, dedicarea, evanghelizarea, ucenicizarea, sfințirea sunt aspecte secundare pentru gândirea omului care iubește banul. În acest sens, este grăitor faptul că în dezbaterile cu privire la modificarea Statutului Uniunii Bisericilor Creștine Baptiste din România, cele mai animate și îndelungi discuții n-au fost cele privitoare la misiune, evanghelizare și ucenicie, ci privitoare la acceptarea banilor de la stat. Într-o asemenea abordare se vede limpede deosebirea fundamentală față de Biserica Primară despre care Biblia spune că:

Ei stăruiau în învățătura apostolilor, în legătura frățească,
în frângerea pâinii și în rugăciuni (Fapte 2:42).

În al doilea rând, omul care iubește banul adoptă o hermeneutică greșită. El caută textele biblice care vorbesc despre bani, le scoate din contextul lor și le interpretează distorsionat cu scopul de a justifica accesul la banii care provin din alte surse decât jertfa de închinare a celor credincioși. Cu ajutorul acestei hermeneutici justifică apoi alegerea lui Mamona ca soluție la problemele lucrării Evangheliei.

Cugetând la cauzele care au declanșat dorința unor lucrători din bisericile noastre de a primi bani de la stat cu prețul re-interpretării Scripturii, mi-am adus aminte de cuvintele lui E.M. Bounds:

Suntem tot timpul solicitați, dacă nu chiar stresați, să inventăm noi metode, noi planuri, noi organizații pentru înaintarea bisericii, pentru a asigura eficiența și răspândirea Evangheliei. Această direcție a vremii de acum are tendința de a pierde din vedere omul, sau de a îngropa omul în proiecte și organizații. Planul lui Dumnezeu este să lucreze mai mult prin om, mult mai mult prin om decât prin orice altceva. Oamenii sunt metoda lui Dumnezeu. Biserica este în căutare de metode mai bune; Dumnezeu este în căutare de oameni mai buni …
Biserica are nevoie azi nu de mecanisme mai multe și mai bune, nu de organizații mai noi sau de metode mai multe și mai noi, ci de oameni pe care Duhul Sfânt să-i poată folosi – oameni ai rugăciunii, oameni puternici în rugăciune. Duhul Sfânt nu curge prin metode, ci prin oameni. El nu se revarsă peste scheme, ci peste oameni. El nu unge planuri, ci oameni – oameni ai rugăciunii.1

Convingerile lui E. M. Bounds sunt în armonie cu afirmația din Ezechiel când însuși Dumnezeu, în vreme de criză spirituală, caută oameni, nu bani:
Caut printre ei un om care să înalțe un zid și să stea în mijlocul spărturii înaintea Mea pentru țară, ca să n-o nimicesc; dar nu găsesc nici unul (Ezechiel 22:30).

În mesajele următoare vom analiza câteva dintre argumentele oferite de susținătorii acceptării banilor de la stat. Vom vedea că susținătorii acestui demers distorsionează mesajul Scripturii apelând la metoda interpretării textelor biblice scoase din context. Până atunci, însă, este important să veghem și să ne rugăm ca Dumnezeu să ne păzească credința neprefăcută și cugetul curat pentru a călca pe urmele Domnului nostru Isus Hristos.

 

Paul Negruț

  1. E. M Bounds, „Men of Prayer Are Needed”, in The Complete Works of E.M. Bounds on Prayer, (Second Printing), Baker Books House, Grand Rapids, Michigan, 1991, p. 447.
Anunțuri

Iosif Ţon şi Străjerii – comunicat

Aderarea lui Iosif Ţon la mişcarea religioasă Străjerii reprezintă o lepădare de învăţătura şi practica baptistă cu privire la Persoana şi lucrarea Duhului Sfânt al lui Dumnezeu. De fapt, Iosif Ţon îmbrăţişează învăţătura şi practicile carismatice şi, prin urmare,  nu mai este un credincios baptist.

Prin harul lui Dumnezeu, credinţa baptistă nu a început şi nu se sfârşeşte cu Iosif Ţon. De la început şi până în prezent, bisericile baptiste din România au fost plantate şi păstorite de oameni ai lui Dumnezeu care au primit mântuirea prin pocăinţă şi credinţa în jertfa Domnului Isus Hristos, au fost născuţi din nou, pecetluiţi, umpluţi şi călăuziţi de Duhul Sfânt în conformitate cu învăţătura Scripturii. Credincioşii baptişti ştiu în Cine cred şi ştiu ce cred! Ei calcă pe urmele înaintaşilor lor care mergând pe urmele Mântuitorului au plătit cu suferinţă şi jertfă credinţa în Domnul Isus şi nu s-au lepădat de credinţa lor până la moarte.

Citește în continuare

Subventiile de la Stat si doctrina despre Biserica II

In meditatia trecuta am precizat cadrul conceptual al paradigmei  protestant-evanghelice revelatia biblica-doctrina-practica in care abordez aceasta tema. Aceasta abordare se deosebeste fundamental de paradigma practica-doctrina-revelatie specifica altor traditii ecclesiale.  Prin urmare, in paradigma protestant-evanghelica, relatia Biserica-Stat este evaluata din perspectiva doctrinei care afirma ca biserica se deosebeste fundamental de orice alta comunitate, institutie sau organizatie umana. In acest sens, Edmund Clowney afirma ca:

Biserica, dupa Scripturi, nu este un club religios, o asociatie voluntara a unor credinciosi care gandesc la fel, cultiva prietenia si se implica in proiecte comune. Dimpotriva, Biserica este instituita de Hristos si de Duhul, zidita prin puterea Lui si condusa (guvernata) de Cuvantul Lui.[1]

In conformitate cu invatatura biblica, Biserica nu este o simpla institutie omeneasca a carei existenta se manifesta numai la nivelul relatiilor orizontale ca si in cazul breslelor mestesugaresti, asociatiilor si fundatiilor, firmelor sau corporatiilor. Biserica este Trupul lui Hristos si Hristos Domnul este Capul Bisericii.  Bisericile Baptiste din Romania au imbratisat, aparat si practicat aceasta invatatura de la infiintare  pana in prezent.

Citește în continuare

Practica subventiilor de la Stat si doctrina Bisericii

In mod normal, in viata fiecarui credincios si in viata fiecarei Bisericii, aspectele practice (praxis) se fundamenteaza pe invatatura sau doctrina (dogma) acceptata de persoana sau Biserica respectiva ca fiind adevarata.
Invataturile sau doctrinele crestine isi au originea in revelatia divina, revelatie care, in conformitate cu gandirea protestant-evanghelica se gaseste in Sfintele Scripturi.

De aceea, in conceptia protestant-evanghelica, numai in baza invataturilor biblice se stabilesc si se evalueaza aspectele practice atat in viata personala cat si in cea ecclesiala. Daca asa stau lucrurile, se poate afirma ca, in mod normal, in viata fiecarui credincios sau a fiecarei Biserici, orice invatatura sau practica trebuie sa fie articulata in baza unui suport biblic clar.
Ordinea corecta a lucrurilor in credinta protestant-evanghelica este intotdeauna aceasta: revelatie-invatatura-practica.
Este important sa precizez ca tema pe care o abordez in aceasta meditatie este din perspectiva credintei protestant –evanghelice. Alte traditii crestine au alte conceptii cu privire la suficienta Scripturii si la locusul unde este depozitata si pastrata revelatia divina.

Este adevarat ca istoria crestinismului consemneaza si imprejurari in care, fie in viata credinciosilor (individual sau grupuri), fie in viata Bisericilor, s-au strecurat practici care nu au avut suport clar in Scriptura. Indiferent pe ce cale au intrat aceste practici, odata acceptate, dupa un timp mai scurt sau mai lung, ele au inlocuit revelatia divina si au devenit sursa pentru doctrina. Mai apoi, adeptii acestei abordari au inventat teorii si metode de a demonstra ca practicile nebiblice si doctrinele izvorate din ele sunt in conformitate cu revelatia divina.

In acest caz, ordinea normala a lucrurilor a fost rasturnata in felul urmator: practica-doctrina-revelatie.

Citește în continuare

Scrisoare deschisă către Bisericile Crestine Baptiste din România

Scrisoare deschisa catre Bisericile Crestine Baptiste din Romania

Iubiti frati,

Salutari sfinte in Numele Domnului nostru Isus Hristos, Acela care a parasit gloria Cerului si S-a nascut in ieslea din Betleem si Care, dupa ce a sfarsit lucrarea de rascumparare, S-a inaltat din nou in glorie. In timpul calatoriei nostre pe pamant, Cuvantul Scripturii ne indeamana „Sa ne uitam tinta la Capetenia si Desavarsirea credintei noastre, adica la Isus, Care pentru bucuria care-I era pusa inainte, a suferit crucea, a dispretuit rusinea si sade la dreapta scaunului de domnie al lui Dumnezeu” (Evrei 12:2).

Iubiti frati, va trimit acest mesaj prin intermediul acestei scrisori deschise pentru a va aduce la cunostinta faptul ca pentru prima data in istoria de peste 150 de ani a credintei baptiste in Romania, Cultul Baptist se indrepta incepand de la liderii ei intr-o directie nebiblica si periculoasa in domeniul relatiei cu Statul.

In calitate de copil al lui Dumnezeu si membru al Cultului Baptist din anul 1972, pastor al Bisericii Crestine Baptiste Emanuel din Oradea din 1982 pana in prezent,  presedinte al Uniunii Baptiste intre anii 1999-2007 si vicepresedinte cu educatia biblica in Executivul Uniunii din 2007 pana in prezent, consider ca sunt dator inaintea lui Dumnezeu sa ma adresez bisericilor  cu dorinta de a ne uni in rugaciune si fapta pentru a opri indepartarea Cultului Baptist de Sfintele Scripturi, de doctrina baptista sanatoasa si de Statutul Cultului Baptist.

Din pricina faptului ca situatia pe care v-o supun atentiei a fost facuta public pe situl Uniunii Baptiste –  stiri baptiste- la sfarsitul lui octombrie si inceputul lui noiebrie 2009, cred ca sunt dator inaintea lui Dumnezeu si a bisericilor sa raspund tot public.  Despre ce este vorba?

Citește în continuare

Alegerile Europarlamentare şi Biserica

Cu toate ca dictatura si democratia apeleaza la metode diferite atunci cand este vorba de relatia dintre politica si Biserica, scopul fundamental ramane acelasi: controlul Bisericii de catre puterea politica. Dictatura a transformat Biserica intr-o curea de transmisie a politicii partidului asupra maselor.

De frica represaliilor, multi conducatori religiosi au fost folositi cu relativa usurinta pentru a manipula masele de credinciosi in directia dorita de Partidul Comunist. Asa zisele “Conferinte de orientare” din vremea respectiva au oferit cadrul organizatoric propice pentru propaganda de partid sub masca intrunirilor religioase. Inspectorii de culte, denumiti simbolic “Imputerniciti” erau nelipsiti de la asemenea evenimente, iar deserventii cultelor se intreceau in a tamaia regimul si pe Conducatorul preaiubit apeland la limbaj religios si texte biblice.

Imi aduc aminte de reactia de uimire care m-a incercat atunci cand am participat pentru prima data la un asemenea eveniment si cand i-am auzit pe unii conducatori religiosi folosind textele mesianice din Biblie pentru a-l premari pe Nicolae Ceausescu. Am inteles mai tarziu ca oamenii respectivi erau in slujba Securitatii si pentru slujba lor beneficiau de tot felul de recompense: promovare pe linie cultica, viza de calatorie in strainatate sau aventaje materiale (butelie de aragaz, prioritate la obtinerea apartamentului), accesul copiilor la scoli in tara si strainatate, etc.

Citește în continuare

Ecclesia in perspectiva relatiei dintre credinta si fapte II

II. Cand vorbim despre relatia dintre credinta si comportament, avem de-a face cu oameni care nu invoca, neaparat, deosebiri doctinare pentru a-si jutifica stilul de viata. In general si in mod teoretic, ei sunt de acord cu doctrinele, dar credinta pe care pretind ca o au nu se regaseste in faptele lor. Ei participa la slujbele religioase, dar comportmentul lor este in contrast izbitor cu credinta lor. Argumentele pe care le invoca aceasta categorie de oameni se indind pe o paleta larga de la:

a)  neputinta omului de a practica standardele Scripturii, pana la,

z) invocarea pacatelor altora drept scuza.

a) Cei care spun ca noi nu ne putem compara cu sfintii din vechime, de fapt vor sa sustina idea ca Dumnezeu nu asteapta de la noi o viata chiar atat de curata si corecta ca si in timpurile biblice. Altfel spus, pentru noi, Dumnezeu ar face rabat de la standardele sfinteniei Lui. Nimic nu poate fi mai nebiblic in legatura cu sfintenia lui Dumnezeu:

„Ca niste copii ascultatori, nu va lasati tarati in poftele pe care le aveati altadata, cand erati in nestiinta. Ci, dupa cum Cel ce v-a chemat este sfant, fiti si voi sfinti in toata purtarea voastra. Caci este scris:’Fiti sfinti, caci Eu sunt sfant'” (I Petru 1:14-16).

Tocmai datorita faptului ca Dumnezeu nu-si negociaza standardele sfinteniei, una dintre datoriile bisericii este pastrarea integritatii morale a comunitatii de credinta:

Citește în continuare