Practica subventiilor de la Stat si doctrina Bisericii

In mod normal, in viata fiecarui credincios si in viata fiecarei Bisericii, aspectele practice (praxis) se fundamenteaza pe invatatura sau doctrina (dogma) acceptata de persoana sau Biserica respectiva ca fiind adevarata.
Invataturile sau doctrinele crestine isi au originea in revelatia divina, revelatie care, in conformitate cu gandirea protestant-evanghelica se gaseste in Sfintele Scripturi.

De aceea, in conceptia protestant-evanghelica, numai in baza invataturilor biblice se stabilesc si se evalueaza aspectele practice atat in viata personala cat si in cea ecclesiala. Daca asa stau lucrurile, se poate afirma ca, in mod normal, in viata fiecarui credincios sau a fiecarei Biserici, orice invatatura sau practica trebuie sa fie articulata in baza unui suport biblic clar.
Ordinea corecta a lucrurilor in credinta protestant-evanghelica este intotdeauna aceasta: revelatie-invatatura-practica.
Este important sa precizez ca tema pe care o abordez in aceasta meditatie este din perspectiva credintei protestant –evanghelice. Alte traditii crestine au alte conceptii cu privire la suficienta Scripturii si la locusul unde este depozitata si pastrata revelatia divina.

Este adevarat ca istoria crestinismului consemneaza si imprejurari in care, fie in viata credinciosilor (individual sau grupuri), fie in viata Bisericilor, s-au strecurat practici care nu au avut suport clar in Scriptura. Indiferent pe ce cale au intrat aceste practici, odata acceptate, dupa un timp mai scurt sau mai lung, ele au inlocuit revelatia divina si au devenit sursa pentru doctrina. Mai apoi, adeptii acestei abordari au inventat teorii si metode de a demonstra ca practicile nebiblice si doctrinele izvorate din ele sunt in conformitate cu revelatia divina.

In acest caz, ordinea normala a lucrurilor a fost rasturnata in felul urmator: practica-doctrina-revelatie.

Cele mai cunoscute metode pentru legitimarea acestei abordari sunt:

a) negarea suficientei Scripturii (revelatia divina nu se gaseste exclusiv in Scripturi ci si in alte locuri cum ar fi Traditia) ;

b) adoptarea unei hermeneutici periculoase (2 Petru 3:16 In epistolele lui Pavel “sunt unele lucruri grele de inteles, pe care cei nestiutori si nestatornici le rastalmacesc ca si pe celelalte Scripturi, spre pierzarea lor”).

Am facut aceste precizari pentru a stabili cadrul conceptual in care voi aborda practica nebiblica a acceptarii subventiilor de la Stat de catre Bisericile Baptiste din Romania.

Este un fapt atestat istoric si bine cunoscut ca in cei peste o suta cincizeci de ani de marturie baptista in Romania, Bisericile baptiste nu au acceptat subventii de la Stat in virtutea principiului de credinta cu privire la separatia Bisericii de Stat. Baptistii si-au extras acest crez din Sfintele Scripturi, care stabilesc limpede identitatea Statului si identitatea Bisericii, precum si natura si continutul relatiilor dintre Stat si Biserica.

Statul este o forma de organizare social-politica si administrativa a popoarelor de pe pamant. Marturisirea de Credinta a Cultului Crestin Baptist din Romania, scrisa si aparata in fata autoritatilor dictatoriale ale regimului comunist-stalinist in anul 1950 exprima foarte concis prerogativele biblice incredintate de Dumnezeu Statului:

”Noi credem si marturisim ca autoritatea Statului este de la Dumnezeu, fiind imbracata cu putere pentru pastrarea dreptului, ordinii si pedepsirea raufacatorilor.”

Autoritatea Statului este delegata de Dumnezeu si se exercita in sfera ordinii si randuielii social-adminstrative in relatiile dintre oameni in lucrurile pamantesti.

Spre deosebire de Stat care este o organizatie eminamente umana, Biserica este un organism divino-uman care se deosebeste radical de orice alta organizatie, asociatie sau grupare umana. Dintre toate institutiile de pe pamant, numai Biserica are ca si Cap al ei pe Domnul Isus Hristos. Biserica este trupul Lui Hristos!

“El este mai inainte de toate lucrurile si toate se tin prin El. El este Capul trupului, al Bisericii”(Coloseni 1:19-20).

Relatia dintre Stat si Biserica trebuie sa tina cont de faptul ca Biserica este Trupul lui Hristos si Hristos este Capul Bisericii. Autoritatea lui Hristos in Biserica este desavarsita si suverana. Ea nu poate fi limitata sau incalcata de absolut nimeni.

Statutul Cultului Crestin Baptist din Romania votat de Congresul Cultului din Mai 2007 si recunoscut de Guvernul Romaniei la 16 ianuarie, 2008 afirma in Capitolul I, Principii si dispozitii generale, la litera f) Principiul libertatii religioase :

“Cultul Crestin Baptist din Romania este liber si autonom fata de stat. Baptistii sustin principiul separarii bisericii fata de stat, potrivit dictonului ‘o biserica libera intr-un stat liber.”

Este adevarat ca de-a lungul istoriei, prin abuz de putere, Statul si-a extins autoritatea si asupra domneniilor care nu i-au fost incredintate de Dumnezeu. Unul dintre aceste domenii este Biserica.

Biserica este a lui Dumnezeu si nu a Cezarului

In Evanghelia dupa Marcu avem afirmatia Mantuitorului:

“Dati dar Cezarului ce este al Cezarului si lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu” (Marcu 12:17).

In aceasta afirmatie, Domnul Isus face distinctie clara intre sfera de responsabilitate a Statului reprezentat aici de Cezar si sfera lucrurilor care sunt direct sub autoritatea lui Dumnezeu. Prima intrebare care se ridica este daca Biserica se afla in sfera de responsabilitatea a Cezarului sau este direct sub autoritatea lui Dumnezeu? Modul in care raspundem la aceasta intrebarea va determina raspunsul la intrebarea daca este corect din punct de vedere biblic ca Biserica sa fie subventionata de Stat.

Dati Cezarului ce este al Cezarului! Este esential sa intelegem corect afirmatia Domnului Isus pentru a stabili clar a cui este Biserica: a Cezarului sau a lui Dumnezeu?

In Evanghelia dupa Matei, Domnul Isus afirma ca Biserica este a Lui:

“Pe aceasta piatra voi zidi Biserica Mea” (16;18).

In Fapte 20:28 Apostolul Pavel spune prezbiterilor Bisericii din Efes ca Biserica este a Domnului:

“Sa pastoriti Biserica Domnului, pe care a castigat-o cu insusi sangele Sau.”

In Romani 16:16 Apostolul Pavel spune Bisericii din Roma ca Bisericile sunt ale lui Hristos:

“Toate Bisericile lui Hristos va trimit sanatate.”

In 1 Corinteni 10:32 Apostolul Pavel afirma ca Biserica este a lui Dumnezeu:

“Sa nu fiti pricina de pacatuire… pentru Biserica lui Dumnezeu.”

In 1 Corinteni 11:16, 22 gasim afirmatia ca Bisericile sunt ale lui Dumnezeu:

“Noi n-avem un astfel de obicei si nici Bisericile lui Dumnezeu”; “Sau dispretuiti Biserica lui Dumnezeu?”

In 2 Tesaloniceni1:4 Apostolul Pavel afirma ca Bisericile sunt ale lui Dumnezeu:

“De aceea ne laudam cu voi in Bisericile lui Dumnezeu.” In 1 Timotei 3:5 Apostolul Pavel afirma din nou ca Biserica este a lui Dumnezeu: “Cum v-a ingriji de Biserica lui Dumnezeu?”

Din textele biblice mentionate mai sus se poate observa ca:

a) Domnul Isus zideste Biserica Lui si nu Cezarul;

b) Biserica la singular si Bisericile la plural sunt ale Domnului Hristos, nu ale Cezarului;

c) Biserica la singular si Bisericile la plural sunt ale lui Dumnezeu, nu ale Cezarului.

Textele care vorbesc despre Biserica la singular, se refera de regula la Biserica universala, iar textele care vorbesc despre Biserica la plural se refera la Bisericile locale.

In baza acestor texte observam ca Biblia afirma clar ca atat Biserica universala cat si Bisericile locale sunt in totalitate ale Domnului Hristos si ale lui Dumnezeu Tatal si nu ale Cezarului..

Faptul ca Scriptura afirma ca Bisericile sunt si ale Tatalui si ale Fiului nu reprezinta o contradictie datorita unitatii desavarsite intre Tatal si Fiul.

Domnul Isus, Fiul lui Dumnezeu a afirmat ca:

“Eu si Tatal una suntem” (Ioan 10:30); si

“Tot ce are Tatal este al Meu” (Ioan 16:15).

Acceptarea de catre Biserica a subventiilor de la Stat reprezinta un atac direct asupra domniei si suveranitatii Lui Isus Hristos in Biserica.

Daca revenim acum la intrebarea: a cui este Biserica, a Cezarului sau a lui Dumnezeu? – raspunsul Biblic este clar: Biserica este in totalitate a lui Dumnezeu! Nu am gasit nici un text in toata Scriptura care sa afirme ca Biserica, sau macar o parte din lucrurile Bisericii sunt ale Cezarului.

Daca Biserica este a lui Dumnezeu, poate Cezarul sa-si asume responsabilitatea peste lucrurile Bisericii, sau poate cineva din interiorul Bisericii sa incredinteze Cezarului ceva din fiinta si viata Bisericii?

Intrebarea aceasta ridica problema domniei absolute a lui Hristos peste toate aspectele Bisericii. In Efeseni capitolul 1, Apostolul Pavel vorbeste despre Isus Hristos pe care Dumnezeu

“L-a inviat din morti si L-a pus sa seada la dreapta Sa in locurile ceresti, mai pe sus de orice domnie, de orice stapanire, de orice putere, de orice dregatorie si de orice nume, care se poate numi nu numai in veacul acesta, ci si in cel viitor. El I-a pus totul sub picioare si L-a dat capetenie peste toate lucrurile Bisericii, care este trupul Lui, plinatatea Celui ce plineste totul in toti” (1:20-23).

Daca Isus Hristos este autoritatea suprema in tot universul si daca este Capul Bisericii, insemna ca numai El are dreptul sa isi exercita autoritatea peste “toate lucrurile Bisericii”, inclusive peste resursele materiale si peste banii Bisericii. Nici Cezarul si nici slujitorii Bisericii nu pot incredinta altcuiva responsabilitatea peste anumite lucruri ale Bisericii fara sa atenteze la suveranitatea absoluta a Lui Isus Hristos in Biserica. Statutul Cultului Crestin Baptist din Romania surprinde clar acest element de crez in articolul 5.

Par. 1) Cultul Crestin Baptist din Romania este liber si autonom fata de stat, independent fata de orice persoana fizica sau juridical de drept public ori privat.

Par. 2) Libertatea si autonomia Cultului Crestin Baptist se manifesta si prin dreptul sau exclusive de a-si stabili doctrina si perceptele religioase proprii, normele interne de organizare si functionare; dreptul exclusive de a infiinta/desfiinta unitati de cult; dreptul de a-si allege reprezentantiiin conducerea structurilor din cadrul cultului, fara amestec din partea statului; dreptul de a avea o jurisdictie duhovniceasca proprie.

Par. 3) Autonomia Cultului Crestin Baptist, in sensul Constitutiei Romaniei, se manifesta si prin faptul ca acesta, din modive doctrinare, nu accepta subventii financiare din partea statului pentru activitatea cultic si pentru functionarea sa.

Sub calauzirea Duhului Sfant si in temeiul Scripturilor, reprezentantii Bisericilor la Congresul din Mai, 2007 au afirmat clar si hotarat natura si continutul relatiilor dintre Bisericile Baptiste si Statul Roman. Lucrurile nu se opresc insa aici. Este cunoscut faptul ca de-a lungul istoriei Bisericii, Cezarul a incercat sa-si extinda sfera de influenta si asupra Bisericii.

Mijloacele la care a apelat Cezarul pentru a prelua controlul asupra Bisericii au fost multiple. Dintre acestea cele mai frecvente au fost metoda prigoanei si metoda privilegiilor. Unii slujitori ai Bisericii au cedat de frica in fata prigoanelor, iar altii au cedat ispitei in fata privilegiilor.

Asa cum in vremea prigoanei am regretat faptul ca unii au cedat de frica, la fel si acum regret ca unii slujitori ai Bisericilor Baptiste au cedat in fata ispitei privilegiilor financiare. Si mai dureros este faptul ca atunci cand au fost atentionati, in loc sa se pocaiasca si sa se indrepte, isi justifica faptele prin afirmatii de genul ca oferta Statului de a da bani Bisericilor este un gest de bunavointa dezinteresata si fara nici un pericol.

Altfel spus, ne adormim cugetele cu presupozitia ca Cezarul este binevoitor si nu are nici un interes in ce priveste controlul asupra Bisericii. Pe aceasta cale a intrat in viata unor biserici o practica noua, fara baza biblica si straina de invatatura si practica baptista de pana acum. Dupa modelul istoric bine cunoscut, in prima faza se va proceda la legitimarea practicii nebiblice prin argumente pragmatic, iar in faza a doua, practica va deveni izvor de doctrina. In felul acesta procedura normala revelatie-doctrina-practica a fost rasturnata si se porneste de la practica-doctrina-revelatie. Istoria se repeta! Cu ajutorul banului, Cezarul isi face loc in lucrurile Bisericii care de drept sunt ale lui Hristos.

Inainte de a continua dezbaterea acestui subiect , as dori sa adresez cititorilor o intrebare:

Dupa informatiile pe care le aveti din istoria crestinismului, ce credeti ca a infuentat mai mult Biserica intr-o directie gresita: persecutia lui Nero sau privilegiile lui Constantin cel Mare? Vom continua in meditatia urmatoare.

Paul Negrut

Anunțuri

Comentariile sunt închise.