Postmodernismul şi poporul condus de femei si copii

In bisericile din Occident este tot mai pronuntata tendinta de a avea organizatii de copiii, tineret si femei. Aceasta orientare a patruns si in bisericile din Romania dupa Revolutia din 1989.

Motivatia de suprafata a acestei fragmentari a bisericilor ar fi nevoia de a avea programe/studii adecvate nevoilor specifice acestor grupari. Cauzele de profunzime, dupa parerea mea, sunt izvorate dintr-o revolta mai larga a intregii societati impotriva randuielilor stabilite de Dumnezeu in familie, biserica si societate.

Aceasta revolta este clar articulata in asa numitul curent filosofico-cultural, denumit generic Postmodernism. Una dintre trasaturile de baza ale postmodernismului este ruptura totala cu gandirea, institutiile si stilul de viata din trecut. Asa numita deconstructie a trecutului promovata de postmodernism se refera la demolarea totala a oricarei conceptii despre lume si viata (metanaratiune), a oricarei institutii si a oricaror norme morale si sociale ale trecutului.

Numai prin demolarea acestora, individul postmodern este eliberat din orice forma de incorsetare si devine liber: a) in a-si elabora singur filosofia de viata (micronaratiuinea), b) in a se alatura dupa bunul plac oricarei grupari, si c) in a-si alege liber stilul de viata care-i place.

Dupa cum se poate observa, individul postmodern crede ce-i place, se asociaza cu cine-i place si traieste cum ii place. Placerea este autoritatea finala care guverneaza gandirea si viata postmoderna. Pentru individul postmodern nu mai exista adevar absolut, nu mai exista autoritate social-institutionala si nu mai exista norme morale universal valabile. Totul este relativ, in functie de preferintele individului.
In forme diferite si cu dozaj diferit, postmodernismul a patruns in fiecare familie, in fiecare biserica si in fiecare institutie sociala. Discursul care insoteste aceasta turnura are menirea de a anatemiza trecutul cu toate ingradirile lui si de a preamari libertatea individului de a deveni el insusi. In cazul familiei si a bisericii crestine, argumentatia sustine nevoia tinerilor de a avea viata lor si intrunirile lor, nevoia femeilor de a discuta problemele lor, nevoia copiilor de a avea lumea lor. Participarea impreuna a intregii familii si a intregii biserici este catalogata ca fiind demodata si necorespunzatoare nevoilor copiilor, tinerilor si femeilor. Asa ca in numele nevoilor specifice, familia si biserica sunt fragmentate in tot felul de grupari, programe, proiecte, intruniri, etc., pana acolo incat familia si biserica nu mai au nici un fundament biblic solid si sunt purtate incoace si incolo de preferintele unor lideri de ocazie.

Trebuie observat faptul ca si aceste grupari promoveaza lideri, dar nu dupa standarde biblice ci dupa capacitatea acestora de a satisface placerea membrilor grupului. Prin urmare liderii de copii, tineret si femei care se bucura de popularitate sunt cei care pe de o parte, lucreaza cu ravna la demolarea modelului biblic de familie si biserica, iar pe de alta parte, cultiva cu abilitate sentimentul ca grupul lor are o viata autentica. Dintr-o intorsatura de condei, pentru acesti oameni, razvratirea este considerata viata autentica.

Odata instalata aceasta paradigma, liderii acestor grupuri au suport popular in a contesta autoritatea biblica a familiei si a bisericii si in a cere categoric schimbarea lucrurilor. Cererea de schimbare poate imbraca chiar forme de revolta de grup, insotita de amenintarea ca vor parasi familia sau biserica, daca nu li se satisfac revendicarile. Sub aceasta presiune, multe familii si biserici cedeaza si, in consecinta, asistam la o prabusire progresiva a temeliilor biblice pe care au fost intemeiate acestea de catre Creator. Acolo unde acest fenomen nu a reusit inca se declanseaza o lupta acerba din partea acestor grupari care beneficiaza de sprijinul mediatic si financiar al celor care deja au reusit.
In familiile in care s-a produs schimbarea de paradigma, autoritatea sotului si a tatalui este inlaturata si casa este condusa de copii si sotie. La fel si in biserici, conducerea este preluata de femei si copii/tineri.
M-am intrebat daca acest fenomen il ia pe Dumnezeu prin surprindere? Pentru a raspunde la aceasta intrebare, m-am intors la Scripturi. Profetul Isaia afirma ca atunci cand Dumnezeu aduce judecata peste poporul Lui va fi inlaturata conducerea de drept din popor:

„Le voi da baieti drept capetenii, -zice Domnul-si niste copii vor stapani peste ei…tanarul va lovi pe batran, si omul de nimic pe cel pus in cinste…Poporul meu este asuprit de niste copii, si-l conduc niste femei! Poporul Meu, carmuitorii tai te duc in ratacire si pustiesc calea pe unde umbli” (Isaia 3:4,5,12).

Va urma.

Pastor Paul Negrut

Anunțuri

Comentariile sunt închise.