Despre divorţ 8 – Expresia „să nu descoperi goliciunea”

Expresia „să nu descoperi goliciunea” folosită frecvent în Leviticul 18 se referă la relaţii sexuale (Deuteronomul 22:30) şi la căsătorie (Leviticul 18:18). Harrison susţine că având în vedere interdicţia biblică, aceste relaţii, chiar dacă vor să se declare „căsătorie”, nu sunt acceptate de Scriptură ca fiind căsătorie adevărată.[1] Conform acestei abordări, în Matei 19 Domnul Isus afirmă că indisolubilitatea căsătoriei este valabilă pentru toate cazurile, cu excepţia căsătoriilor incestuoase, căsătorie care n-ar fi trebuit să fie încheiată cu niciun chip. Argumentele aduse de Karl Laney în favoarea acestei interpretări sunt următoarele:

1. Sensul cuvântului porneia în Noul Testament. Datorită faptului că unul dintre sensurile cuvântului porneia este „incest”, sau „căsătorie incestuoasă”, interpretarea conform căreia Matei 19:9 se referă la căsătorii incestuoase este demnă de luat în considerare. Astfel, în 1 Corinteni 5:1, Pavel foloseşte termenul porneia pentru a descrie relaţia incestuoasă a unui bărbat cu nevasta tatălui său, relaţie interzisă în Leviticul 18:18. De asemenea, o analiză atentă a textelor din Faptele Apostolilor 15:20, 29 şi Leviticul 17:8-18:18 scoate la lumină faptul că la Conciliul de la Ierusalim Iacov foloseşte cuvântul porneia pentru a se referi la relaţiile interzise în Leviticul. Pe baza acestor texte se poate desprinde concluzia că termenul porneia din Matei 5:32 şi 19:9 se referă tot la relaţii incestuoase.

2. Literatura iudaică. În sprijinul ideii că porneia din Matei 19:9 se referă la căsătorie incestuoasă, Joseph Fitzmeyer face trimitere la manuscrisele de la Qumran datate din secolul I d.Cr. Fitzmeyer demonstrează că termenul zenut din limba ebraică, folosit pentru a descrie relaţii interzise între rudenii de sânge, a fost tradus în Septuaginta prin porneia. Această interpretare are suport în literatura iudaică târzie, dar până acum au lipsit argumentele din literatura iudaică a primului secol creştin.[2]

3. Contextul iudaic. Este larg acceptată ideea că Matei scrie evanghelia sa unor destinatari evrei care aveau o bună cunoaştere a profeţiilor din Vechiul Testament. Prin urmare, aspectele legate de porneia erau, de asemenea, de mare importanţă pentru cititorii Evangheliei după Matei. Aşa se poate explica introducerea expresiei „afară de pricină de curvie (porneia)” în Evanghelia după Matei şi omiterea ei de către Marcu şi Luca, ale căror evanghelii se adresau romanilor şi grecilor.

4. Contextul istoric. Interpretarea cuvântului porneia în sensul că relaţie incestuoasă corespunde cu împrejurările în care fariseii l-au ispitit pe Isus. Cititorii Evangheliei după Matei erau familiarizaţi cu relaţia incestuoasă dintre Irod Antipa şi soţia fratelui său. Domnul Isus se afla tocmai în teritoriul guvernat de Antipa, şi fariseii au vrut să-l provoace la un conflict deschis cu Irod, aşa cum s-a întâmplat şi cu Ioan Botezătorul (Matei 14:4). În acest context Domnul Isus afirmă că divorţul este interzis, cu excepţia relaţiilor incestuoase, aşa cum a susţinut şi Ioan Botezătorul.

5. Contextul apropiat. Dacă porneia din Matei 19:9 este interpretat ca fiind relaţie incestuoasă (Leviticul 18:16-18), atunci învăţătura Domnului Isus este în armonie cu planul iniţial al lui Dumnezeu reafirmat în Matei 19:4-6 şi în Marcu 10:6-8. Planul lui Dumnezeu cu privire la căsătorie nu se schimbă şi, prin urmare, divorţul nu poate separa ce a unit Dumnezeu. Singura situaţie când divorţul este acceptat este în cazul căsătoriilor incestuoase pe care Dumnezeu nu le acceptă ca fiind valide. Această interpretare restrictivă a cuvântului porneia explică şi reacţia ucenicilor: „Dacă astfel stă lucrul cu bărbatul şi nevasta lui, nu este de folos să se însoare” (Matei 19:10). Dacă Domnul Isus ar fi acceptat divorţul pentru orice comportament sexual păcătos, învăţătura lui nu s-ar fi deosebit de cea a lui Shammai şi, prin urmare, nu ar fi stârnit o reacţie atât de intensă din partea ucenicilor. În concluzie, se poate afirma că atât contextul îndepărtat, cât şi cel apropiat al textului din Matei 19:9 sprijină interpretarea cuvântului porneia ca relaţie incestuoasă, singurul caz în care divorţul este acceptat de către Domnul Isus. [3]


[1] R. K. Harrison, Leviticus, IVP, Downers Grove, 1980, p. 186.

[2] J. A. Fitzmeyer, „The Matthean Divorce Texts and Some Palestinian Evidence”, în Theological Studies, 37 (1976), 213-221.

[3] Carl Laney, „No Divorce”, pp. 34-36.

Anunțuri

Comentariile sunt închise.