Slava lui Dumnezeu si pacea intre oameni

Evanghelistul Luca relateaza in capitolul 2 evenimentele care au insotit nasterea Mantuitorului Isus Hristos. Un moment important il reprezinta aparitia ingerilor pe cer. In acel context, Luca mentioneaza ca „slava lui Dumnezeu a stralucit imprejurul lor (pastorilor)”(Luca 2:9).  In prezenta slavei Domnului, ingerul anunta nasterea Mantuitorului in ieslea din Betleem. Apoi corul de ingeri incepe sa cante. In suveranitatea Lui, Dumnezeu nu ne-a lasat melodia acelui cantec, ci numai cuvintele: „Slava lui Dumnezeu in locurile prea inalte si pace pe pamant intre oamenii placuti Lui” (Luca 2).

Trebuie observat faptul ca slava lui Dumnezeu si pacea intre oameni sunt strans legate una de alta. Prioritatea suprema este slava lui Dumnezeu si mai apoi vine pacea intre oameni. Scopul suprem pentru care Dumnezeu a creat universul si omnul este manifestarea slavei lui (Ps. 19; Ef.1). Numai cand omul se raporteaza corect la Dumnezeu se poate raporta corect la semeni. Adevarata pace este posibila numai intre oamenii placuti lui Dumnezeu, adica intre oamenii care traiesc pentru slava lui Dumnezeu.

Cand omul vrea sa se slaveasca pe sine, doreste si el un fel de pace, dar nu pacea care vine de la Dumnezeu. Ce fel de pace doreste omul care traieste pentru slava sa?

1.  Pacea din cimitir. Cei care au intrat vreodata intr-un cimitir au putut observa ca oamenii ingropati acolo sunt de etnii, religii, sex, varste, ideologii, profesii, diferite. In ciuda acestor diferente, in cimitir este pace; mortii nu se cearta cu nimeni.  Sunt unii conducatori politici si religiosi  care vor sa instaureze pacea din cimitir in spatiul pe care il controleaza ei. Daca cineva indrazneste sa aibe o alta parere, trebuie ucis, adica redus la tacere sau dat afara,  pentru ca seful nu suporta sa-i fie stirbita slava. Un asemenea sef are in jurul lui o echipa de „gropari” care cer intr-una sa nu comenteze nimeni, sa nu gandeasca nimeni, pentru ca seful gandeste pentru toti.

2.  Pacea dintre talhari. Sfantul Augustin a vorbit despre pacea dintre talhari cand a explicat diferenta dintre „Cetatea lui Dumnezeu” si „Cetatea omului”. Cu darul lui extraordinar de a se exprima metaforic, Augustin explica faptul ca oamenii fara Dumnezeu pot fi impartiti in tabere antagonice. In „Cetatea omului” nu este armonie divina pentru ca omul nenascut din nou este egocentrat, traieste pentru sine si nu cauta altceva decat sa ia tot ce poate de la altii pentru a-si implinii dorintele. Acest gen de oameni genereaza conflicte. Cu toate acestea, sustine Augustin, din ratiuni pragmatice , talharii pot ajunge la pace intre ei. Pacea aceasta nu presupune schimbarea lor din talhari in oameni cinstiti, ci pentru a putea talhari mai departe  stabilesc intre ei zonele de influenta.  Talharii nu au principii, ci numai interese. Asa se explica faptul ca oameni ca Pilat din Pont, Irod, Ana si Caiafa au cazut la „pace” ca sa-l condamne pe Domnul Isus la moarte. Asa se explica si azi faptul ca diverse grupari politice sau religioase care se dusmanesc ajung temporar la „pace”. Trebuie subliniat faptul ca si talharii au activistii lor care „promoveaza” pacea, care cer sa se ajunga la intelegere. Interesant este faptul ca acesti activisti  vorbesc intotdeauna pragmantic, dar niciodata principial. Pentru ei interesul este mai presus de adevar si principii.

Spre deosebire de pacea din cimitir si pacea dintre talhari mai este:

3.  Pacea lui Dumnezeu intre oamenii placuti Lui. Oamenii placuti lui Dumnezeu sunt nascuti din nou prin credinta in jertfa Domnului Isus si prin lucrarea Duhului Sfant. Scopul lor suprem este sa traiasca pentru slava lui Dumnezeu.  Pentru acestia Cuvantul lui Dumnezeu este sursa si temelia convingerilor si comportamentului lor. Ei umbla in lumina si sunt credinciosi adevarului in dragoste. Dragostea si adevarul, slava lui Dumnezeu si pacea intre oamenii placuti Lui sunt pastrate intotdeauna in echilibru.  Daca se intampla ca  Apostolul Petru in Antiohia sa se abata de la adevarul Evangheliei, Apostolul Pavel ii sta impotriva pentru ca sa nu fie umbrita slava lui Dumnezeu in viata Bisericii (Gal. 2:11-21). Daca apostolii ar fi umblat dupa slava lor, ar fi promovat o pace nebiblica. Dar sub calauzirea Duhului lui Dumnezeu si in ascultarea de adevar au preferat confruntarea care duce la proclamarea adevarului si la pacea care vine intre oamenii placuti lui Dumnezeu atunci cand umbla in lumina.

In vremea de acum, au intrat in biserici oameni care se abat de la adevarul Evangheliei. Acum cred ca este nevoie de o confruntare biblica in adevar si dragoste. Aceasta confruntare nu trebuie sa se desfasoare cu armele firii pamantesti, ci cu armele luminii Evangheliei.  Care care se numesc pe ei insisi pacifisti, dar sacrifica adevarul biblic de dragul unei paci strambe, trebuiesc confruntati in mod deschis. Apostolul Pavel, sub calauzirea Duhului Sfant face public ceea ce s-a intamplat in Antiohia. Slava lui Dumnezeu si pacea intre oameni trebuiesc pastrate impreuna.

„Slava lui Dumnezeu in locurile prea inalte si pace pe pamant intre oamenii placuti Lui.

Pastor Paul Negrut

Anunțuri

Comentariile sunt închise.