Orice lucru îşi are vremea lui 2

Toată perspectiva lui Solomon de până aici este una văzută de sub soare. Lucrurile acestea se întâmplă şi ne gasesc nepregatiti. De cine depinde modul şi timpul în care vin lucrurile acestea? Solomon ne conduce în versetul 11 la Cel care controlează calendarul şi evenimentele. „Orice lucru El îl face frumos la vremea lui.” Dintr-odată, Solomon se ridică de la orizontală şi merge pe verticală. Se uită la tot ce se întâmplă sub soare şi spune: „Aha, am descoperit! Dumnezeu este Cel care controlează evenimentele şi El are calendarul universului sub control. Dumnezeu este Cel care ordonează lucrurile şi le aşază pe toate la vremea lor. Lucrurile şi evenimentele nu vin la întâmplare, haotic, ci vin la comandă.” Dumnezeu este Cel care controlează toate lucrurile.

Orice lucru pe care-l face Dumnezeu, El îl face frumos la vremea lui. Solomon ni-L prezintă pe Cel care este suveran; deasupra tuturor există un Dumnezeu care are suveranitate şi control peste toate lucrurile. Dumnezeu este Cel care face toate lucrurile frumoase la vremea lor. Orice ce se întâmplă sub soare, lucrurile nu se întâmplă haotic. Ele se află sub comanda lui Dumnezeu. De aceea, apostolul Pavel spune: „Toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor ce-L iubesc pe Dumnezeu” (Romani 8:28). Biblia ne spune că Dumnezeu le controlează pe toate în cele mai mici detalii încât până şi perii de pe cap ne sunt număraţi. Cât ce meticulos este Dumnezeu! Să ţină contabilitatea firelor de păr de pe capul omului! Dumnezeu conduce toate evenimentele, de la naştere la moarte. Dumnezeu le ţine pe toate sub controlul Lui şi, ce este minunat, le face pe toate într-un mod atât de frumos!            

            În faţa unei asemenea afirmaţii ne revoltăm însă brusc şi spunem: „Dar stai putin, mie nu mi se par frumoase!” Ştii de ce nu ţi se par frumoase? Pentru că ceasul tău sau calendarul tău este în dezacord cu cel al lui Dumnezeu! Ţi se par urâte, ţi se par nelalocul lor pentru că tu eşti în dezacord cu Dumnezeu. De aceea, Biblia ne spune că oamenii păcătoşi s-au stricat. „Ei s-au stricat! Netrebnicia copiilor Lui este ruşinea lor! Neam îndărătnic şi stricat!” (Deuteronomul 32:5). Cuvântul „stricat” are mai multe înţelesuri în Biblie. „Stricat” este ceva care nu funcţionează bine. „Stricat” nu înseamnă că nu există. Dacă ţi s-a stricat motorul la maşină şi nu mai porneşte, tu ai maşină, însă e stricată! Dacă te-ai despărţit de Dumnezeu şi mergi în contratimp cu El, tu continui să exişti, dar eşti stricat. Dacă trăieşti în dezacord cu calendarul lui Dumnezeu, înseamnă că este stricat calendarul tău. Viaţa ta este dezarticulată.

            Dumnezeu este suveran peste toate evenimentele. Ba mai mult, Dumnezeu este suveran şi peste oameni. Dar iată ce spune Solomon: „A pus în inima lor chiar şi gândul veşniciei…” (v. 11). Până aici, Solomon afirmă mereu, mereu că nu este nimic trainic sub soare. În capitolul 2, versetul 11, citim: „Am văzut că în toate este numai deşertăciune şi goană după vânt şi că nu este nimic trainic sub soare.” Iar în continuare, Solomon spune că Dumnezeu, în suveranitatea Lui, a aşezat în mintea noastră gândul veşniciei. Aceasta înseamnă că avem în adâncul nostru dorul veşniciei. Este dorul pe care Dumnezeu l-a aşezat în noi şi care nu ne dă pace. Dorul acesta strigă noaptea, strigă ziua, strigă în zilele de bucurie, strigă în zilele tinereţii şi ale cărunteţii tale: „Doamne, unde eşti?” Eşti însetat de veşnicie şi până acum ai încercat să-ţi potoleşti setea aceea cu lucrurile de sub soare. Solomon face următoarea constatare: „Am ajuns la cunoştinţa că tot ce face Dumnezeu dăinuieşte în veci” (v. 14). Dumnezeu, care este suveran, Dumnezeu, care conduce toate lucrurile, este implicat în viaţa noastră de aici de sub soare. El lucrează şi tot ce lucrează Dumnezeu este veşnic. Până acum, Solomon s-a uitat la ce lucrează oamenii şi a văzut că totul este trecător, deşertăciune, toate sunt imperfecte şi incomplete. În continuare, el spune: „Am ajuns la conştiinţa că tot ce face Dumnezeu dăinuie în veci.” Că dincolo de soare există  Dumnezeul veşniciilor şi El este Cel care face lucruri veşnice.”                      

Simţim în noi această sete, aceasta dorinţă arzătoare după veşnicie. Când a venit Cristos în lumea noastră a venit, de fapt, veşnicia la noi. Lucrarea lui Dumnezeu este una veşnică. Ce face El dăinuie pentru eternitate. Cunoscând acest adevăr, te întrebi ce folos ai de toată munca ta de sub soare. Da, tot ce este sub soare e trecător, însă dacă m-am intors cu inima spre Dumnezeu, spun precum apostolul Pavel: „Pentru mine a trăi este Cristos şi a muri este un câştig” (Filipeni 1:21).

Tot ceea ce face el este desăvârşit si nu se mai poate adăuga sau scădea nimic. Este adevarat ca noi trăim într-o lume în care alergăm după perfecţiune. Dar Solomon ne spune: „Numai ce face Dumnezeu este perfect. Ce face Dumnezeu este desăvârşit.” Dacă aducem înaintea lui Dumnezeu lucrurile noastre stricate de păcat aici sub soare, El le poate desăvârşi. Dumnezeu le poate recrea.                           

            Dumnezeu este implicat aşadar în lumea de sub soare. Solomon spune că lucrarea lui Dumnezeu este veşnică, este desăvârşită, si are un scop vesnic. Dumnezeu are un scop cu toate lucrurile. „Am ajuns la cunoştinţa că tot ce face Dumnezeu dăinuieşte în veci, şi la ceea ce face El nu mai este nimic de adăugat şi nimic de scăzut şi că Dumnezeu face aşa pentru ca lumea să se teamă de El” (v. 14). Dumnezeu Îşi descoperă toată această lucrare pentru ca oamenii să se teamă de El. Dar când auzi cuvântul „teamă”, imediat spui: „Este Dumnezeu un tiran sau un monstru de care să mă sperii?” În limbajul lui Solomon, cuvântul „teamă” („teme-te de Dumnezeu” sau „frica de Dumnezeu”) nu este ceva de speriat, ci este ceva care te apropie de Dumnezeu. Solomon spune în Proverbe: „Frica de Domnul este începutul ştiinţei; dar nebunii nesocotesc înţelepciunea şi învăţătura” (Proverbe 1:7). Dumnezeu face toate lucrurile acestea pentru că doreşte să ne întoarcă la El, să ne opreasca de pe drumurile noastre rătăcite şi să ne îndrepte cu faţa spre El.                                    

Dumnezeu ne-a aşezat în spaţiu şi timp. Dumnezeu ne-a aşezat într-o lume care este trecătoare ca să declanşeze în noi dorul după veşnicie şi să ne întoarcă la El. Toate acestea se întâmplă pentru ca tu să te întorci cu faţa spre Dumnezeu şi să-I spui: „Doamne, Tu care le-ai făcut pe toate, unde eşti?” În clipa aceea, Dumnezeu nu numai că ni Se descoperă, dar ne dă şi viaţă veşnică. Ioan spune: „Dacă are cineva pe Fiul, are viaţa, dacă n-are pe Fiul n-are viaţa. V-am scris aceste lucruri ca să ştiţi că voi care credeţi în numele Fiului lui Dumnezeu, aveţi viaţa veşnică” (1 Ioan 5:12, 13).                                     Solomon ne avertizează că tot ce se află sub soare este trecător. Dacă nu ia foc, îl mănâncă rugina, dacă nu îl mănâncă rugina, vine inundaţia, vine cutremurul, sau altceva, vine un atac de cord si in final vine moartea la fiecare dintre noi. Toate sunt  trecătoare, astfel că Dumnezeu ne cheamă să ne aşezăm viaţa in mana Lui.  Dumnezeu ne spune că lucrul cel  mai de preţ capital, cea mai mare valoare pe care o avem este sufletul. „Ce ar folosi unui om să câştige toată lumea dacă şi-ar pierde sufletul?” (Matei 16:26). Solomon descoperă că există ceva veşnic care se află dincolo de soare. Dumnezeu este veşnic şi tot ce face El este desăvârşit. Când descopera ca exista doua lumi, una sub soare si una dincolo de soared, Solomon se uită în paralel la ele şi cu fiecare pas se simte tot mai atras de lumea ce se află dincolo de soare.

Capitolul 3 ne învaţă că toate îşi au vremea lor. De exemplu, în 1942 s-a întâmplat un lucru ale cărui rezultate au fost evidente. Prin anii ’70, un predicator din Anglia a avut un botez în biserica lui şi i-a rugat pe cei care s-au botezat să relateze întregii adunări modul în care s-au întors la Dumnezeu. Unul dintre cei care urma să se boteze a mărturisit: „Eu m-am întors la Dumnezeu în 1942. Eram în Sidney, ataşat militar. Într-o seară, când am coborât de pe vas în port şi mă plimbam pe străzile oraşului, s-a apropiat de mine un bătrânel cu păr cărunt, foarte vioi, care mi-a spus: «Bună seara! Nu vă supăraţi, pot să vă pun o întrebare? Dacă aţi muri în noaptea aceasta, unde v-aţi petrece veşnicia? În cer sau în iad? Gândiţi-vă la întrebarea asta! La revedere.»” Şi omul a continuat: „În noaptea respectivă m-am întors pe vas, dar întrebarea aceea nu-mi dădea pace: Unde îţi vei petrece veşnicia? În miez de noapte m-am plecat pe genunchi şi mi-am încredinţat sufletul în mâinile lui Dumnezeu; atunci am primit mântuirea.” La câteva săptămâni, pastorul, impresionat de întâmplarea aceea, mergând să predice într-o altă biserică, a relatat cum s-a întors la Dumnezeu un om pe care tocmai îl botezase. La încheierea slujbei a venit la el un om care i-a spus: „Vreau să vă mărturisesc ceva. Şi eu m-am întors la Dumnezeu în 1942. Eram în Sydney cu afaceri şi, într-o seară, pe stradă, s-a apropiat de mine un bătrân care mi-a spus: «Bună seara! Nu vă supăraţi, pot să vă pun o întrebare? Dacă aţi muri în seara asta, unde v-aţi petrece veşnicia? În cer sau în iad? Gândiţi-vă la întrebarea aceasta. La revedere!» M-am întors în seara aceea în camera mea la hotel şi toată noaptea n-am putut închide un ochi. Mă urmărea întrebarea: Unde îţi vei petrece veşnicia? În seara aceea m-am plecat pe genunchi şi mi-am predat viaţa Domnului.”                  

            Pastorul, profund mişcat de această întâmplare, a relatat într-o altă biserică modul în care s-au întors aceşti doi oameni la Dumnezeu. La sfârşit, au venit la el doi oameni care i-au spus: „Aşa ne-am întors noi la Dumnezeu! În ’42 eram în Sydney, în Australia, aveam ceva de rezolvat acolo. Pe când ne plimbam pe stradă, s-a apropiat acelaşi bătrân care ne-a spus: «Bună seara! Nu vă supăraţi, pot să vă pun o întrebare…?» În noaptea aceea ne-am întors la Dumnezeu.”

            Pastorul a plecat apoi într-un turneu de evanghelizare în Europa. În fiecare oraş din Europa unde a relatat această întâmplare, cineva venea să-i pună: „Ştiţi, aşa m-am întors şi eu la Dumnezeu. În 1942 eram în Sydney, pe stradă, şi a venit la mine un bătrân care mi-a spus: «Bună seara! Nu vă supăraţi…»” La câtva timp s-a dus în America  într-un turneu de predici, şi în fiecare biserică în care predica veneau la el oameni care mărturiseau: „Aşa m-am întors şi eu la Dumnezeu! Cineva a venit şi m-a întrebat: «Bună seara! Nu vă supăraţi…»”

            Întors în Anglia, predicatorul s-a hotărât să meargă în Sydney, în Australia, să-l caute pe omul acela. S-a dus aşadar la Sydney şi seară de seară s-a plimbat pe străzi, însă nu l-a întâlnit nicăieri pe omul respectiv. După câteva zile, când a intrat într-un supermagazin, s-a apropiat de o vânzătoare şi i-a spus: „Doamnă, caut pe cineva, nu ştiu cum îl cheamă, nu ştiu unde stă, nu ştiu cu ce se ocupă, dar dacă l-aţi fi întâlnit vreodată, ar fi spus: «Bună seara! Nu vă supăraţi, pot să vă pun o întrebare? Dacă aţi muri în seara asta, unde v-aţi petrece veşnicia?»” Zâmbind, vânzătoarea i-a răspuns: „Da, ştiu despre cine este vorba.” Şi i-a dat adresa acelui om. Pastorul s-a dus numaidecât la adresa indicată.

            Ajuns în faţa unei căsuţe, a sunat la poartă, dar n-a răspuns nimeni. A încercat clanţa, şi văzând că uşa era descuiată, a intrat în casă. Într-un pat zăcea un bătrânel care se stingea din viaţă. Nici măcar nu se mai putea ridica. Pastorul s-a apropiat de pat, s-a prezentat, i-a povestit cum a ajuns să audă de el, pe unde a umblat, câţi oameni i-au mărturisit despre el şi despre modul in care s-au întors astfel la Dumnezeu, pentru că gândul veşniciei nu le dădea pace. Cu lacrimi în ochi, bătrânelul a răspuns: „Eram aşa de trist că mă apropii de momentul plecării mele în veşnicie şi niciodată n-am întâlnit pe nimeni care să se fi întors la Dumnezeu prin viaţa mea, încât am crezut că-mi închei mandatul aici, sub soare, şi mă duc înaintea Domnului cu mâinile goale.”

            Dragul meu, îngăduie-mi să-ţi adresez o întrebare? Dacă în seara asta ţi-ai încheia alergarea în timp, unde ţi-ai petrece veşnicia?

 

Acest text este parte din Cartea Suveranitatea lui Dumnezeu şi sensul vieţii sub soare.


Anunțuri

Comentariile sunt închise.