Credinta si cugetul

Milioane de oameni din intreaga lume au urmarit aseara pe postul de televiziune CNN emisiunea Larry King Live in legatura cu scandalul sexual al fostului predicator american Ted Haggard. In rezumat, scandalul a pornit de la faptul ca in  timp ce lucra ca pastor si se pronunta in mesajele lui impotriva homosexualitatii, Haggard intretinea in ascuns relatiii homosexual. A fost descoperit public de unul dintre partenerii sai homosexuali chiar in timpul unei emisiuni TV in care Haggard vorbea impotriva homosexualitatii.  Scandalul a fost amplu mediatizat si a zguduit lumea crestina.
Haggard a parasit imediat slujba de pastor si  incet, incet, scandalul s-a stins si el a intrat intr-un con de umbra. Recent insa, a acceptat sa revina in spatial public intr-o emisiune al lui Oprah, intr-un documentar HBO, iar aseara a aparut la CNN. Agenda emisiunilor este, ca folosind cazuri de notorietate, sa acrediteze idea ca homosexualitatea este o orientare sexuala justificata genetic si la fel de valida ca heterosexualitatea. Si, daca asa stau lucrurile, Bisericile trebuie sa-si revizuiasca si invatatura si practica, in sensul de a accepta fara discriminare homosexualii atat ca membrii sanatosi cat si ca pastori sau preoti.

Dincolo de faptul ca argumentele invocate cu privire  la determinarea genetica a homosexualitatii sunt aberante, m-a infiorat decizia lui Haggard de se pune in slujba acestui current.  Aberatia argumentelor este usor de demonstrat atunci cand atragem atentia ca, daca homosexualitatea ar fi  determinate genetic, atunci ar fi la fel de justificate si pedofilia (atractia erotica si intretinerea de relatii sexuale cu copii), si gerontofilia (atractia erotica si intretinerea de relatii sexuale cu batrani), si zoofilia (atractia erotica si intretinerea de relatii sexuale cu animale) si necrofilia (atractia erotica si intretinerea de relatii sexuale cu cadavre) etc. Dar, in conformitate cu invatatura Scripturii, orice forma de manifestare a pacatului  este determinata de razvratirea omului fata de Dumnezeu, razvratire urmata de pervetirea totala a naturii umane. Natura umana pervertita poate lua drumul  oricarei forme de traire in pacat.

Reactia mea fata de cazul Haggard este generata de urmatoarea intrebare: Cum este posibil ca un om care cunoaste Scriptura si care a slujit ca predicator sa ajunga intr-o asemenea stare de ratacire spirituala? Cu aceasta intrebare m-am indreptat spre Sfanta Scriptura si am gasit  raspunsul:

“Porunca pe care ti-o dau, fiule Timotei, dupa proorociile facute mai inainte despre tine, este ca prin ele sa te lupti lupta cea buna, si sa pazesti credinta si un cuget curat pe care unii l-au pierdut, si au cazut din credinta” (1 Timotei 1:18-19).

Apostolul Pavel explica legatura dintre cuget si credinta. Credinta adevarata a fost „data sfintilor odata pentru totdeauna” (Iuda 3) pentru ca sa fie pastrata intr-un cuget curat. Atunci cand un om este nascut din nou prin credinta in jertfa Mantuitorului si prin lucrarea Duhului Sfant experimenteaza curatirea cugetului de murdariile pacatului (Evrei 10:22). Din clipa aceea, omul este chemat sa pastreze credinta in cugetul lui curat. Aici apar, insa, problemele:

  1. Unii oameni nu au avut niciodata cugetul curat datorita faptului ca au adoptat doar anumite aspecte de suprafata ale credintei crestine, fara sa fi experimentat nasterea din nou. Pentru a-i putea recunoaste, trebuie sa facem distinctie intre dresaj si nastere din nou. Este cunoscut faptul ca un leu poate fi dresat sa faca exercitii care imita pisica; tot asa si un om nenascut din nou poate fi dresat sa faca exercitii care imita credinta adevarata. Doua exemple din Biblie ilustreaza acest lucru: a) cind a avut loc Exodul evreilor din Egipt, Biblia consemneaza ca „o multime de oameni de tot soiul” s-a alipit de poprul Israel ca sa plece din robie (Exod 12:38); b) in timpul trezirii din Samaria, la multimea de oameni convertiti cu adevarat s-a adaugat si Simon vrajitorul (Fapte 8:9. In ambele cazuri, cei care s-au alaturat prin dresare si nu prin convertire au deviat de la calea dreapta a credintei (vezi Numeri 11:4 si Fapte 8:18-23). Mai devreme sau mai tarziu, oamenii intrati in Biserica prin dresaj si nu prin nastere din nou, vor stramba calea dreapta a credintei. Acest pericol este foarte larg raspandint in vremea noastra datorita noului curent de  predicare si practicare a unei credinte fara pocainta. Vorbind despre aceasta cale, apostolul Iacov spune ca „si dracii cred…”, dar raman tot draci. Apostolul Pavel surprinde un alt aspect;  diavolul poate imita ingerii sfinti, dar este numai imitatie nu transformare. „Si nu este de mirare, caci chiar Satana se preface intr-un inger de lumina. Nu este mare lucru dar, daca si slujitorii lui se prefac in slujitori ai neprihanirii. Sfarsitul lor va fi dupa faptele lor” (2 Cor.11:14-15). Cugetul necuratit prin nasterea din nou poate imita pentru o vreme credinta, dar in realitate nu poate urma calea credintei adevarate.” Odata intrati in Biserica, oamenii acestia vor perverti invatatura sanatoasa si vor legitima viata traita in pacat. „Caci s-au strecurat printre voi unii oameni, scrisi demult pentru osanda aceasta, oameni neevlaviosi care schimba in desfranare harul Dumnezeului nostru” (Iuda 4). Apostolul Pavel intareste acest lucru cand spune: „Caci va veni vremea cand oamenii nu vor putea suferi invatatura sanatoasa; ci ii vor gadila urechile sa auda lucruri placute si isi vor da invatatori dupa poftele lor” (2 Timotei 4:3). In invatatura si practica acestor oameni infiltrati in Biserica fara nastere din nou, harul lui Dumnezeu este inlocuit cu un har fals, inventat de ei pentru a-si legitima poftele firii pacatoase.  Apostolul Pavel explica invatatura despre harul adevarat: „Caci harul lui Dumnezeu care aduce mantuire pentru toti oamenii a fost aratat si ne invata s-o rupem cu paganatatea si cu poftele lumesti si sa traim in veacul de acum cu cumpatarea, dreptate si evlavie, asteptand si grabind fericita nostra nadejde si aratarea slavei marelui nostru Dumnezeu si Mantuitor Isus Hristos” (Tit 2:11-13).
  1. Alti oameni, dupa ce au primit curatirea nasterii din nou, nu vegheaza asupra cugetului lor si se intorc la viata pacatoasa de dinainte. Apostolul Petru descrie traseul acestor oameni: „In adevar, daca dupa ce au scapat de intinaciunile lumii, prin cunoasterea Domnului si Mantuitorului nostru Isus Hristos, se incurca iarasi si sunt biruiti de ele, starea lor de pe urma se face mai rea decat cea dintai…Cu ei s-a intamplat ce spune zicala adevarata: <Cainele s-a intors la ce varsase>, si <scroafa spalata s-a intors sa se tavaleasca iarasi in mocirla>” (2 Petru 2:20, 22).
    Daca in anumite cazuri, caderea este brusca si vizibila, in alte cazuri, acesti oameni nu sunt descoperiti si prin urmare se erijeaza in lideri spirituali care au menirea sa aduca o noua interpretare  a Scripturii prin care sa elibereze calea mantuirii de asa zisele invataturi si practici legaliste ale caii inguste pe care au mers inaintasii credintei: „Ei vorbesc cu trufie lucruri de nimic, momesc cu poftele carnii si cu desfranari pe cei ce de abia au scapat de cei ce traiesc in ratacire. Le fagaduiesc slobozenia, in timp ce ei insisi sunt robi ai stricaciunii” (2 Petru 2: 18-19).
    In numele slobozeniei, acesti lideri care au pierdut curatia cugetului invata pe cei tineri in credinta libertatea de a se imbraca indecent, libertatea de a consuma bauturi alcoolice, libertatea de a dansa, libertatea de a avea relatii sexuale inainte de casatorie, libertatea de a adopta un stil de viata alternativ, libertatea de a participa la petreceri lumesti, etc.
    Pionierii credintei nostre au rabdat batjocuri, batai si prigoane pentru a-i scoate pe oameni din lumea intunericului  si pentru a-i aduce la credinta adevarata. Asa s-au plantat si asa au crescut bisericile evanghelice din Romania. Acesti profeti mincinosi ai vremii noastre, prin „cuvantari inselatoare” (2 Petru 2:3)  vor atrage pe multi pe calea lor, multi vor cadea in pacate grele, ca si Ted Haggard, si calea Domnului va fi vorbita de rau. „Multi ii vor urma in destrabalarile lor, si din pricina lor calea adevarului va fi vorbita de rau” (2 Petru 2: 2).

In concluzie, orice necuratie a cugetului atrage dupa sine o forma sau alta a devierilor in invatatura si practica. In punctul acesta orice crestin trebuie sa se opreasca, datorita faptului ca Biblia afirma clar ca daca cineva zice ca nu a pacatuit se inseala si il face mincinos pe Dumnezeu. Cu alte cuvinte, dupa nasterea din nou, nici un om nu este total imun fata de pacat. Dar daca toti oamenii nascuti din nou pot gresi, nu toti se pocaiesc cu adevarat de gresala lor. Numai pocainta biblica aduce curatirea cugetului. Aceasta pocainta presupune recunoasterea pacatului, regretul pentru ceea ce a facut, marturisirea pacatului, cerere de iertare de la Domnul si de la cei carora le-a gresit, repararea daunelor produse de pacat si indreptarea vietii dupa Cuvantul Domnului.  Lucrurile de care nu pocaim asa cum cere Biblia, devin pete pe cuget si duc la ratacire de la credinta adevarata.  Ca sa nu ajungem sa ne distrugem vietile noastre si a celor care ne urmeaza, toti cei care predicam Evanghelia trebuie sa spunem impreuna cu David: „Zideste in mine o imima curata Dumnezeule, pune in mine un duh nou si statornic” (Ps. 51:10).

Anunțuri

Comentariile sunt închise.