In ultima vreme au aparut pe internet mai multe acuzatii la adresa mea. La insistenta unor credinciosi din bisericile baptiste din Romania si diaspora, am acceptat sa fac urmatoarele precizari pentru oamenii care doresc cu sinceritate sa afle adevarul.

I.  Cateva precizari in legatura cu natura acuzatiilor

1) Acuzatiile sunt false si au ca scop denigrarea

Biblia afirma ca nu este nimic nou sub soare (Ecclesiastul 1:9).  Prin urmare, vorbirea de rau, calomnia si acuzele false nu sunt inventii de data recenta. Ele fac parte din arsenalul de ura al oamenilor care vor sa distruga reputatia si lucrarea altora.

De exemplu, dusmanii profetului Ieremia au apelat la aceasta metoda:

“Atunci ei au zis: ’Veniti sa urzim rele impotriva lui Ieremia! Caci doar nu va pieri Legea din lipsa de preoti, nici cuvantul din lipsa de prooroci. Haidem sa-l ucidem cu vorba si sa nu luam seama la toate vorbirile lui.’”(Ieremia 18:18).

Intr-o postare pe Voxpublica, Dorin Tudoran vorbea despre o anumita categorie de oameni, care

“Îţi pun în gură vorbe pe care nu le-ai rostit; în minte – gânduri pe care nu le-ai avut; în inimă – sentimente pe care nu le-ai nutrit; şi în spinare un “cazier virtual”.

Totul a devenit virtual. Adică, odată lansată în hyperspaţiu, minciuna devine adevăr şi se eternizează.” Excelenta descriere! Merita citit tot articolul.

Dovada ca acuzatorii mei fac parte dintr-o asemenea categorie este faptul ca nici unul dintre ei nu m-a contactat inainte de a scrie ceva rau despre mine. De asemenea, nici unul n-a contactat Biserica Emanuel sau Universitatea Emanuel pentru a verifica temeinicia celor spuse de ei. Ce se poate spune despre acuzele neverificate si neprobate?

Pentru detractorii mei, ura si dorinta de a-mi face rau reprezinta argumentul in baza caruia pot arunca, incalcand orice regula biblica sau de jurnalism responsabil, cu  pietre si noroi.

2) Acuzatorii mei isi aroga statutul de acuzatori – judecatori si se ascund in anonimatul virtual

Cei care ma denigreaza pe internet nu ne spun cine sunt, cine le-a incredintat slujba de acuzatori si judecatori si cui dau socoteala de faptele lor. In Biserica Domnului slujbele sunt incredintate unor lucratori in baza calauzirii divine exprimata atat prin convingerea personala a celui in cauza, cat si prin convingerea comunitara a Bisericii. Atat calauzirea cat si calificarea lucratorului sunt verificate cu Scriptura. De asemenea, lucratorul da socoteala de faptele lui in fata constiintei sale, in fata Bisericii si in fata lui Dumnezeu, aici pe pamant, precum si la judecata de apoi.

Este interesant de observat ca acuzatorii mei nu prezinta nici apartenenta lor eclesiala, nici slujba incredintata si nici biserica in fata careia dau socoteala de faptele lor. Ei se auto-propulseaza, simultan, in postura de acuzatori si judecatori. Mai mult, isi prelucreaza acuzatiile dupa bunul plac si pronunta judecata dupa cum le dicteaza interesul. Din continutul scrierilor lor se poate observa cu usurinta ura, violenta verbala si calomnia.

3) Acuzatorii mei detesta teologia baptista conservatoare

Uneori sunt descris ca fiind conservator, alteori ca fundamentalist. Folosirea interschimbabila a termenilor “conservator” si “fundamentalist” ma face sa cred ca acuzatorii mei nu cunosc diferenta dintre cele doua concepte.

Pentru clarificare, doresc sa precizez ca sunt un credincios crestin baptist conservator si ma deosebesc atat in credinta cat si in practica de crestinii seculari, darvinisti, liberali, moderati sau carismatici. Imi plac lucrurile spuse clar, cu subiect si predicat; cu alte cuvinte, la propriu si la figurat, apa predic si apa beau.

Atat din continutul acuzatiilor cat si din stilul folosit se poate desprinde concluzia ca acuzatorii mei detesta si dispretuiesc credinta baptista conservatoare. Ar fi de apreciat o minima dovada de transparenta, din partea acuzatorilor mei, manifestata prin precizarea identitatii lor teologice si eclesiale. Credinciosii evanghelici sunt in mare pericol daca cei care scriu pe anumite site-uri sau bloguri evanghelice nu-si declara identitatea si sursele, deoarece in felul acesta spatiul lor virtual poate fi cu usurinta folosit de dusmanii credintei evanghelice.

II.   Cateva precizari referitoare la continutul acuzelor

1) In legatura cu acuzatia ca am fost sau n-am fost apicultor

In perioada comunista mai multi pastori au fost destituiti si hartuiti de autoritatile vremii, dar si-au continuat lucrarea folosind usile pe care Domnul le-a deschis pentru ei. Asa se explica faptul ca unii dintre pastorii destituiti si-au gasit diferite locuri de munca pentru a nu fi acuzati de parazitism. Au muncit acolo unde au gasit un loc potrivit ca sa poata avea libertatea de miscare  pentru a predica Evanghelia. Dintre acestia, unii au fost apicultori.

In anii ‘80 am avut mai multe anchete penale datorita faptului ca autoritatile comuniste nu au recunoscut alegerea, ordinarea si angajarea mea ca pastor la Biserica Baptista Nr. 2 din Oradea. In timpul acela, un frate din Biserica mi-a donat cu acte legale mai multe familii de albine si astfel am capatat din punct de vedere legal calitatea de apicultor. Am detinut aceasta calitate timp de cativa ani. Nu a fost nevoie sa folosesc acel act in apararea mea, in timpul anchetei, datorita faptului ca Biserica Baptista Nr. 2 nu a cedat in fata presiunilor de a renunta la contractul de munca incheiat cu mine. Daca totusi ar fi renuntat, nu inteleg in ce consta dilema morala a acuzatorilor mei daca m-as fi folosit de calitatea de apicultor. Eram de drept apicultor si aveam dreptul legal sa ma folosesc de acest lucru.

Prin mila lui Dumnezeu am rezistat la toate acele presiuni si prigoane, nu m-am lepadat de credinta si nici nu mi-am vandut fratii.

Totusi, pentru a vedea integritatea morala a celor care ma acuza, ar  fi interesant sa aflam cu ce anume s-au indeletnicit dansii in acea perioada, cum au facut ei fata prigoanelor de atunci si, mai ales, cu ce se ocupa acum.

2) In legatura cu acuzatia de plagiat

Am raspuns acestei acuzatii la momentul aparitiei pe internet.

Care for sau care instanta a stabilit ca am plagiat?  Raspuns: Niciuna! N-am publicat nici un curs de morala crestina si nu exista nici o referire la asa ceva in listele mele de lucrari.

Lista lucrarilor publicate de mine se afla in documente oficiale la Universitatea Emanuel, la Ministerul Educatiei si la Agentia Romana de Asigurare a Calitatii in Invatamatul Superior. Se poate verifica daca lucrarile publicate de mine sunt  sau nu plagiate.

3) In legatura cu acuzatia de minciuna referitoare la numarul de participanti / decizii din timpul saptamanii de evanghelizare de la Biserica Baptista Emanuel din Oradea, ianuarie 2011

Nu pot spune cu exactitate cati au participat in fiecare seara si cate persoane au luat decizia de a se intoarce la Domnul pentru ca nu dispun de asemenea evidente.

Ce pot afirma cu bucurie si multumire inaintea lui Dumnezeu este ca in fiecare seara sala Bisericii a fost plina, sau aproape plina, de oameni care au venit sa asculte Evanghelia. De asemenea, pot afirma ca in fiecare seara au fost oameni care au primit Cuvantul si s-au intors la Dumnezeu. Aprecierile estimative pot gresi in plus sau in minus.

Cand sala este plina la refuz si cand oamenii stau pe culoare, pe scarile de la balcon, in spatele corului, inclusiv pe platforma amvonului, pe coridoare si in sala de nunti, atunci se poate estima ca numarul celor prezenti trece de 4000. Asa s-a intamplat si la finalul saptamanii de evanghelizare din ianuarie, 2011.

De regula, numarul celor care raspund la predicarea Cuvantului este mai mare decat numarul celor care se boteaza la Biserica Emanuel. Acest lucru se datoreaza faptului ca sunt multi oameni care vin de la alte biserici din Oradea, din alte localitati din judet si chiar din alte judete. Dintre cei care exprima decizia de a se intoarce la Domnul, unii intra intr-o perioada de framantari si amanari, altii se hotarasc sa primeasca botezul in bisericile de unde au venit sau acolo unde au cunoscuti, iar unii raman sa primeasca botezul la Biserica Emanuel. Noi avem numarul exact al celor care  primesc botezul la Biserica Emanuel.

Nu i-am spus fratelui Michael Lewis cifre exacte nici despre participanti, nici despre cei care au exprimat decizia lor prin ridicare de mana. I-am spus insa ca in fiecare seara am vazut zeci de maini ridicate, dar  nu toti au venit la intalnirea din ultima seara. Numarul total al celor care au ridicat mana in acea saptamana a fost de ordinul sutelor, dar pentru Biserica Emanuel este cert doar numarul celor care raman pentru botez.

Am luat legatura cu fratele Lewis si am inteles ca a fost o greseala de comunicare/intelegere in legatura cu cifrele mentionate de dansul si mi-a promis ca va corecta acel articol de be blog.

4) In legatura cu acuzatia ca sunt un pastor controversat

Contestat de cine sau controversat unde si de cine? In bisericile baptiste din tara si din afara sunt bine primit si greu pot face fata solicitarilor. Agenda mea este atat de incarcata incat, uneori, cu strangere de inima, trebuie sa refuz invitatii venite din partea bisericilor pentru care Hristos a parasit cerul!

Ii sfatuiesc pe detractorii mei sa se lase de practicile defaimatoare si sa-si puna talentele in scopuri ziditoare pentru Imparatia lui Dumnezeu. Este o vreme deosebit de potrivita pentru evanghelizarea personala, pentru plantarea de noi biserici, zidirea de noi cladiri pentru biserici, infiintarea de scoli crestine, gradinite, orfelinate si azile, astfel incat se poate spune ca „mare este secerisul, dar putini sunt lucratorii”.

Se spune ca, de obicei, critici persoana pe care in taina o invidiezi. Am ajuns atat de invidiat incat unii bloggeri nu pot face rating decat pe socoteala mea si se tem ca nu-i mai citeste nimeni daca nu pomenesc numele meu?  Persoana mea si numele meu nu sunt vrednice de preocuparile unor jurnalisti care se pretind evanghelici! Exista un alt Nume ce trebuie propovaduit pentru ca „ in nimeni altul nu este mantuire: caci nu este sub cer un alt Nume dat oamenilor, in care trebuie sa fim mantuiti” (Fp. 4:12).

Concluzii

In saptamana de evanghelizare de la BBE Oradea, s-a predicat Evanghelia, multi oameni au avut prilejul s-o auda si destul de multi au raspuns. Pentru toate acestea dau slava Domnului. Inteleg insa ca acuzatorii mei nu se bucura de acest lucru. Ei cauta lucruri cu care sa ma discrediteze. Poate ca lucrarea de denigrare le produce un anumit gen de  bucurie. Oare aceasta sa fie singura lor bucurie? Biblia spune: “Cel intelept castiga suflete” (Prov. 11:30). De aceea nu pot sa nu intreb, totusi: s-a intors cineva pana acum la Dumnezeu citind scrierile calomnioase ale acestor oameni?

Declar inaintea Domnului ca ii iert pe acuzatorii mei (pe unii dintre ei ii cunosc!), de toate minciunile si calomniile raspandite despre mine in toata lumea. Faptul ca ii iert nu inseamna ca, in absenta pocaintei si indreptarii lor, voi fi de acord ca asemenea persoane sa lucreze la Universitatea Emanuel, la liceul Emanuel, sau la vreo alta institutie crestina,  daca mi se va cere votul sau avizul pentru ei.

N-am afirmat niciodata despre mine ca sunt desavarsit, sau ca nu am slabiciunile si greselile mele. Pentru greselile mele ma smeresc si ma pocaiesc inaintea Domnului si inaintea fratilor, potrivit cu invatatura Sfintei Scripturi. Dar numai pentru a da satisfactie detractorilor mei, nu pot sa fiu de acord cu pocainta pentru greseli inventate de dansii si judecate in afara spatiului eclesial.

Cand apare in presa vreo defaimare la adresa mea, incerc sa gust „placerea” despre care apostolul Pavel vorbeste in 2Cor. 12:10 „ … simt placere in slabiciuni, in defaimari, in nevoi, in prigoniri, in stramtorari pentru Hristos”.

Dincolo de ce se vede sau se cunoaste acum, Biblia ne asigura ca la finalul vietii “toti trebuie sa ne infatisam inaintea scaunului de judecata al lui Hristos, pentru ca fiecare sa-si primeasca rasplata pentru binele sau raul pe care-l va fi facut cand traia in trup” (2 Cor. 5:10).

Paul Negrut

Mi s-a părut interesant că în curtea mea erau în acelaşi timp albine şi muşte. Urmărind mai atent comportamentul albinelor şi muştelor am observat că albinele sunt atrase de flori, iar muştele de gunoi.

După o vreme, rând pe rând, şi albinele şi muştele şi-au luat zborul şi au plecat din curte. În timpul acesta, gândul mi-a zburat la un dialog imaginar al albinelor şi muştelor cu un străin de dincolo de gard care ar fi fost curios să afle câte ceva despre casa noastră.

Străinul curios:

-       De unde veniţi?

Albinele şi muştele:

-       Din curtea lui Paul Negruţ.

Străinul curios:

-       Ce are în curte?

Albinele:

-       Are flori multe, încărcate de polen şi miere.

Muştele:

-       Are un tomberon plin de gunoi!

Străinul curios:

-       Voi cu ce v-aţi ales din vizita aceasta?

Albinele:

-       Suntem încărcate de polen şi miere. Ne ducem repede la stup să depozităm ce am adunat şi ne vom întoarce cât putem de repede, pentru că în grădină mai sunt multe flori.

Muştele:

-       Şi noi suntem încărcate de gunoi şi microbi şi mergem pe la alte case să împrăştiem ce am adunat, şi când vom avea timp ne vom întoarce.

În cugetarea mea am ajuns la concluzia că întotdeauna albinele caută flori, pentru că sunt interesate să adune miere, iar muştele caută gunoaie şi răspândesc microbi şi mizerie. Chiar dacă, pentru o vreme, albinele şi muştele se întâlnesc în câte-o grădină, sunt separate pentru totdeauna de natura şi lucrarea lor. Albinele rămân albine şi întotdeauna adună miere, apoi merg la alte albine în stup ca să împărtăşească ce-au adunat. Muştele rămân tot muşte şi întotdeauna sunt atrase de gunoaie, apoi răspândesc mizerie şi microbi.

În vremea de acum, albinele şi muştele pot fi întâlnite în tot felul de locuri reale sau virtuale. Dar întotdeauna oamenii înţelepţi au făcut deosebire între albine şi muşte, între miere şi mizerie.

Pentru anul 2011, Sfânta Scriptură ne îndeamnă să nu coborâm standardele sufletului nostru la lucruri mai prejos decât mierea, ci să înaintăm spre lucrurile desăvârşite ale lui Dumnezeu:

Legea Domnului este desăvârşită şi înviorează sufletul; mărturia Domnului este adevărată şi dă înţelepciune celui neştiutor. Orânduirile Domnului sunt fără prihană şi veselesc inima; poruncile Domnului sunt curate şi luminează ochii. Frica de Domnul este curată şi ţine pe vecie; judecăţile Domnului sunt adevărate, toate sunt drepte. Ele sunt mai de preţ decât aurul, decât mult aur curat; sunt mai dulci decât mierea, decât picurul din faguri (Ps. 19: 7-10).

Îmi ţin piciorul departe de orice drum rău, ca să păzesc Cuvântul Tău. Nu mă depărtez de legile Tale, căci Tu mă înveţi. Ce dulci sunt cuvintele Tale pentru cerul gurii mele! Mai dulci decât mierea în gura mea! Prin poruncile Tale mă faci mai priceput, de aceea urăsc orice cale a minciunii. Cuvântul Tău este o candelă pentru picioarele mele şi o lumină pe cărarea mea (Ps. 119: 101-105).

Din toată inima vă doresc un An Nou plin de bogăţiile Cuvântului lui Dumnezeu!

Paul Negruţ

Această meditaţie este o prelucrare după o cunoscută fabulă.

Prin harul lui Dumnezeu, credinţa baptistă nu a început şi nu se sfârşeşte cu Iosif Ţon. De la început şi până în prezent, bisericile baptiste din România au fost plantate şi păstorite de oameni ai lui Dumnezeu care au primit mântuirea prin pocăinţă şi credinţa în jertfa Domnului Isus Hristos, au fost născuţi din nou, pecetluiţi, umpluţi şi călăuziţi de Duhul Sfânt în conformitate cu învăţătura Scripturii. Credincioşii baptişti ştiu în Cine cred şi ştiu ce cred! Ei calcă pe urmele înaintaşilor lor care mergând pe urmele Mântuitorului au plătit cu suferinţă şi jertfă credinţa în Domnul Isus şi nu s-au lepădat de credinţa lor până la moarte.

Din pricina faptului că respect libertatea religioasă a fiecărui om, respect şi dreptul lui Iosif Ţon de a-şi alege religia  pe care o doreşte. În acelaşi spirit, însă, îi cer lui Iosif Ţon să respecte credinţa şi practica bisericilor baptiste din România. Dânsul nu reprezintă bisericile baptiste din România sau alte organizaţii baptiste internaţionale din care face parte Uniunea Bisericilor Creştine Baptiste din România şi, prin urmare, nu are calitatea de a vorbi în numele baptiştilor.

Iosif Ţon poate vorbi în nume personal sau în numele mişcării la care a aderat. De asemenea, îi cer în mod public să înceteze orice amestec în viaţa bisericilor baptiste din România de a căror credinţă s-a lepădat.

În speranţa că această precizare va ajuta credincioşii baptişti din România să se delimiteze de persoanele şi mişcările religioase care s-au lepădat de credinţa baptistă, vă doresc binecuvântarea lui Dumnezeu în toată plinătatea lui Hristos Domnul şi a Duhului Sfânt.

Pastor Paul Negruţ,

Vicepreşedinte cu educaţia biblică

Uniunea Bisericilor Creştine Baptiste din România.

Biserica, dupa Scripturi, nu este un club religios, o asociatie voluntara a unor credinciosi care gandesc la fel, cultiva prietenia si se implica in proiecte comune. Dimpotriva, Biserica este instituita de Hristos si de Duhul, zidita prin puterea Lui si condusa (guvernata) de Cuvantul Lui.[1]

In conformitate cu invatatura biblica, Biserica nu este o simpla institutie omeneasca a carei existenta se manifesta numai la nivelul relatiilor orizontale ca si in cazul breslelor mestesugaresti, asociatiilor si fundatiilor, firmelor sau corporatiilor. Biserica este Trupul lui Hristos si Hristos Domnul este Capul Bisericii.  Bisericile Baptiste din Romania au imbratisat, aparat si practicat aceasta invatatura de la infiintare  pana in prezent.

Din aceasta perspectiva, consider ca incercarea de a justifica acceptarea subventiilor de la Stat dupa  modelul organizatiilor care functioneaza doar la nivel orizontal,  cu pretul rastalmacirii Scripturilor, tradeaza indepartarea de teologia  baptista.

Daca oamenii care s-au intors la Dumnezeu de curand si nu au inca o gandire biblica in toate domeniile vietii au o circumstanta atenuanta atunci cand vorbesc despre acest subiect, slujitorii bisericilor, care sunt chemati sa fie calauze spirituale, nu au nici o scuza. Argumentele invocate in sprijinul acceptarii subventiilor de la stat in baza textelor care vorbesc despre Templu si Sinagoga sunt o dovada clara a rastalmacirii Scripturilor de care vorbeste Apostolul Petru in II Petru 3:16.

Templul, Sinagoga si Biserica nu au aceeasi identitate ontologica si prin urmare nu au acelasi statut in relatia lor cu Dumnezeu si cu Statul.  Templul si Sinagoga nu sunt Trupul lui Hristos. Isus Hristos nu este Capul Templului sau al Sinagogii. Prin urmare, invocarea textelor care vorbesc despre ajutorul oferit de Stat (in formele de organizare din acea vreme) Templului sau Sinagogii  incalca regulile elementare de interpretare a Scripturii.

Este din ce in ce mai clar ca explicatia acestei noi directii  nu trebuie cautata in textele invocate in mod necorespuzator, ci in lumea teologica. Este cunoscut faptul ca in gandirea teologica liberala a lui Friederich Schleiermacher, Biserica nu este nimic altceva decat o asociatie religioasa,

o societate care exista numai in urma manifestarii actiunii umane libere si care poate continua sa existe numai prin punerea in practica a acestei actiuni.[2]

In baza acestei teologii, actiunea umana este aceia care da fiinta Bisericii si, pe cale de consecinta, omul decide ce este folositor sau nu in viata Bisericii. Daca omul poate decide liber punerea in practica a vointei lui in viata Bisericii, atunci domnia lui Hristos este inlaturata si Biserica ajunge sa fie condusa de om. Pentru adeptii acestei teologii, Biserica devine o simpla “asociatie religioasa” care nu se mai deosebeste cu nimic in fiinta ei de celelalte asociatii voluntare. Si daca Biserica nu este altceva decat o asociatie religioasa, atunci de ce sa nu beneficieze la fel ca toate celelalte asociatii de toate privilegiile oferite de stat? Biserica guvernata de om este vulnerabila in fata privilegiilor oferite de Cezar.

Dar daca Biserica este, asa cum afirma Scriptura, Trupul lui Hristos si daca Hristos este Capul Bisericii, atunci inteventia Cezarului in viata Bisericii reprezinta:

a)    Un atac direct asupra domniei lui Hristos in Biserica,

b)   O pervertire a doctrinei si practicii inchinarii.

In meditatia trecuta am analizat primul aspect, iar astazi ne vom ocupa de al doilea.

Acceptarea subventiei de la Stat reprezinta o pervertire a doctrinei si practicii inchinarii

In conformitate cu Sfintele Scripturii, credinciosii se inchina lui Dumnezeu cu darurile lor oferite pentru lucrarea Evangheliei. Epistola catre Evrei vorbeste despre darnicia crestina in termenii unei jertfe placuta lui Dumnezeu:

Sa nu dati uitarii binefacerea si darnicia; caci lui Dumnezeu jertfe ca acestea Ii plac (13:16).

Darnicia crestina este o exprimare in afara a convingerii si bucuriei launtrice de a participa la lucrarea Evangheliei in diversele ei forme. In 2 Corinteni 9:7 Apostolul Pavel afirma:

Fiecare sa dea dupa cum a hotarat in inima lui: nu cu parere de rau sau de sila, caci “pe cine da cu bucurie, il iubeste Dumnezeu.”

Trebuie observat aici ca darul adus ca jertfa lui Dumnezeu este de buna voie nu luat cu forta, nu “de sila”. Omul credincios care intelege harul lui Dumnezeu fata de el, raspunde prin inchinare care include toate aspectele vietii, inclusive darnicia. Acest mod de inchinare aduce slava lui Dumnezeu si motiveaza sfintii la rugaciune.

Caci ajutorul dat de darurile acestea, nu numai ca acopere nevoile sfintilor, dar este si o pricina de multe multumiri catre Dumnezeu. Asa ca dovada data de voi prin ajutorul acesta, ii face sa slaveasca pe Dumnezeu pentru ascultarea pe care marturisiti ca o aveti fata de Evanghelia lui Hristos, si pentru darnicia ajutorului vostru fata de ei si fata de toti; si-I face sa se roage pentru voi, si sa va iubeasca din inima, pentru harul nespus de mare al lui Dumnezeu fata de voi (2. Cor. 9:12-14).

Se poate observa din aceste texte ca darnicia crestina este o jertfa adusa lui Dumnezeu si are ca rezultat slava lui Dumnezeu si intarirea sfintilor in credinta.

Ce se intampla atunci cand Statul acorda subventii Bisericii?

Mai intai trebuie subliniat ca bugetul Statului este realizat din taxe si impozite pe care cetatenii le platesc nu de buna voie, ci de sila. Sper ca nimenu nu-si imagineaza ca daca taxele si impozitele nu ar fi obligatorii, Statul ar reusi sa realizeze bugetul din donatii benevole.

In al doilea rand, cetatenii nu se inchina lui Dumnezeu cu taxele si cu impozitele lor. Birul (impozitele si taxele) este al Cezarului. Domnul Isus stabileste acest lucru atunci cand raspunde la intrebarea Fariseilor si Irodianilor: “Se cade sa platim bir Cezarului?… Dati dar Cezarului ce este al Cezarului si lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu”(Mat. 22:17, 21).

Biblia stabileste clar distinctia intre darnicia biblica a credinciosilor si birul Cezarului.

Prin urmare se poate afirma ca:

Atunci cand Cezarul ofera banul luat cu sila de la cetateni ca subventie pentru lucarea Evangheliei si atunci cand Biserica accepta acest lucru intreaga teologie si practica a inchinarii ecclesiale este pervertita.

Jertfa placuta si acceptata de Dumnezeu este aceia in care omul din convingere launtrica si cu bucurie se inchina lui Dumnezeu cu darul lui. Subventia de la Stat este o forma prin care Statul care a luat birul de la cetateni ofera, in functie de politica sa religioasa, anumite privilegii Bisericilor. Trebuie subliniat faptul ca in relatia cu Biserica, Statul a avut si continua sa aibe o anumita gandire politica. Politica persecutiei sau politica privilegiilor nu reprezinta altceva decat un mod al Statului de realizare a unor interese politice.

Din punct de vedere teologic, subventiile reprezinta un amestec in viata Biericii nepermis de Sfanta Scriptura, amestec care perverteste curatia si sfintenia inchinarii adevarate. Printr-o analogie simpla, s-ar putea spune ca pe altarul Bisericii a fost adus un foc strain.

Intrebari si clarificari

O doctrina odata stabilita si crezuta trebuie sa raspunda apoi la intrebari si situatii reale din viata. Dintre intrebarile care se ridica, mentionez cateva:

1)   Si baptistii sunt contribuabili la buget. Ei de ce nu ar avea dreptul sa primeasca subventii de la Stat pentru Biericile lor?

2)   Si americanii primesc facilitati de la Stat. Noi de ce sa nu primim?

3)   Bisericile sunt sarace. De ce sa nu accepte subventii pentru a-si realize proiectele?

4)   Statul roman nu mai este dictatorial. Daca ofera subventii fara agenda ascunsa de ce sa nu le acceptam?

La aceste intrebari voi raspunde in meditatia urmatoare.

Paul Negrut

[2] Friederich Schleiermacher, The Christian Faith, T & T Clark, Edinburgh, 1968, p. 3.

Iubiti frati,

Salutari sfinte in Numele Domnului nostru Isus Hristos, Acela care a parasit gloria Cerului si S-a nascut in ieslea din Betleem si Care, dupa ce a sfarsit lucrarea de rascumparare, S-a inaltat din nou in glorie. In timpul calatoriei nostre pe pamant, Cuvantul Scripturii ne indeamana „Sa ne uitam tinta la Capetenia si Desavarsirea credintei noastre, adica la Isus, Care pentru bucuria care-I era pusa inainte, a suferit crucea, a dispretuit rusinea si sade la dreapta scaunului de domnie al lui Dumnezeu” (Evrei 12:2).

Iubiti frati, va trimit acest mesaj prin intermediul acestei scrisori deschise pentru a va aduce la cunostinta faptul ca pentru prima data in istoria de peste 150 de ani a credintei baptiste in Romania, Cultul Baptist se indrepta incepand de la liderii ei intr-o directie nebiblica si periculoasa in domeniul relatiei cu Statul.

In calitate de copil al lui Dumnezeu si membru al Cultului Baptist din anul 1972, pastor al Bisericii Crestine Baptiste Emanuel din Oradea din 1982 pana in prezent,  presedinte al Uniunii Baptiste intre anii 1999-2007 si vicepresedinte cu educatia biblica in Executivul Uniunii din 2007 pana in prezent, consider ca sunt dator inaintea lui Dumnezeu sa ma adresez bisericilor  cu dorinta de a ne uni in rugaciune si fapta pentru a opri indepartarea Cultului Baptist de Sfintele Scripturi, de doctrina baptista sanatoasa si de Statutul Cultului Baptist.

Din pricina faptului ca situatia pe care v-o supun atentiei a fost facuta public pe situl Uniunii Baptiste -  stiri baptiste- la sfarsitul lui octombrie si inceputul lui noiebrie 2009, cred ca sunt dator inaintea lui Dumnezeu si a bisericilor sa raspund tot public.  Despre ce este vorba?

Din motive de sanatate nu am putut participa la sedinta Consiliului Uniunii de la Comanesti din data de 28 octombrie, 2009. Am aflat insa de la fratii care au participat si mai apoi din Procesul Verbal al sedintei ca s-a votat acceptarea de fonduri de la stat pentru „proiecte sociale, culturale, educationale si reparatii si constructii de biserici.”

Consider ca aceasta decizie este impotriva invataturilor Scripturii in ceea ce priveste relatia Biserica-Stat. Acest subiect a fost discutat in anii trecuti la Consiliul Uniunii in urma prezentarii unor referate doctrinare de catre patru membri ai Consiliului (fr. Ioan Rancu si Paul Negrut au prezentat argumentele biblice si doctrinare pentru a nu primi bani de la stat, iar fr. Viorel Iuga si Otniel Bunaciu au prezentat argumentele biblice si doctrinare pentru a primi bani de la stat).

In urma acestor dezbateri si in baza convigerii ca in conformitate cu Sfanta Scriptura, Biserica trebuie sa fie separata de Stat, Consiliul Uniunii a votat in unanimitate ca in Cultul Baptist din Romania sa nu se accepte bani de la stat pentru salarii, pentru contructii si reparatii de biserici. In legatura cu concesionarea unor terenuri pentru constructii de case de rugaciune, Consiliul a recomandat bisericilor sa cumpere si sa intabuleze terenul pentru a nu depinde de autoritatile statului si pentru a nu periclita proprietatea bisericii asupra cladirii.

In problema scolilor s-a decis urmatoarele:

a)    scolile teologice care pregatesc lucratori sa nu primeasca subventii de la stat;
b)    datorita faptului ca liceele baptiste acopera invatamantul obligatoriu si sunt integrate in invatamantul de stat, sa continue in acest fel pana cand va fi posibil sa se transforme in scoli confesionale private.

De asemenea, s-a acceptat ca fundatiile sau asociatiile care nu au activitate cultica ci sociala sa primeasca subventii de la stat cu singura conditie ca banii sa nu intre in contabilitatea bisericii.

Hotararea Consiliului Uniunii a fost apoi ratificata de Conferinta Nationala de la Deva.
Tema relatiei Biserica-Stat s-a discutat din nou atat in comisia de redactare a Statutului cat si in Consiliul Uniunii, iar la Congresul Cultului din mai 2007, decizia de a nu accepta subventii de la Stat a fost consfintita in Statutul de organizare si functionare al Cultului Crestin Baptist din Romania. Astfel, Articolul 5, par. 3 din Statut afirma clar principiul separatiei Bisericii de Stat:

„Autonomia Cultului Crestin Baptist, in sensul Constitutiei Romaniei, se manifesta si prin faptul ca acesta, din motive doctrinare, nu accepta subventii financiare din partea statului pentru activitatea cultica si pentru functionarea sa.”

Membrii Consiliului Uniunii care, la propunerea fr. Otniel Bunaciu, Presedintele Uniunii, au votat pentru acceptarea subventiilor de la Stat, au argumentat ca Statutul este neclar in aceasta privinta, si prin urmare Consiliul este indreptatit sa schimbe hotararile anterioare privitoare la acest aspect. Personal cred ca atat hotararile precedente ale Consiliului, Conferintei cat si ale Congresului consfintite in Statut sunt cat se poate de clare. A afirma ca acest articol este neclar si ca poate fi interpretat ca „activitatea cultica si functionarea sa” nu include si cladirile Bisericii insemna incalcarea si a Art. 47, par. 1 si 2, care afirma:

„Bunurile sacre ale bisericii sunt: lacasurile de cult cu terenurile si anexele aferente, casele pastorale pentru personalul duhovnicesc, terenurile si bunurile mobile destinate activitatilor si practicilor de cult si institutiilor cultice de invatamant, cimitirele confesionale.”

„Bunurile sacre ale bisericii se afla sub protectia Legii nr. 489/2006, in sensul ca sunt imprescriptibile si insesizabile.”

Este limpede din aceste doua articole ca activitatea cultica si functionarea bisericii include atat personalul duhovnicesc si membrii bisericii cat si bunurile sacre, adica si casele de rugaciune impreuna cu tot patrimoniul bisericii.

Pe cale de consecinta,  din punct de vedere legal, consider ca hotararea Consiliului Uniuinii de a accepta subventii de la Stat este nula de drept, pentru ca incalca in mod flagrant Statutul Cultului Crestin Baptist din Romania.

Consiliul nu poate vota impotriva Statutului!

Din punct de vedere doctrinar, hotararea Consiliului Uniunii incalca unul dintre principiile fundamentale ale credintei baptiste – separatia Bisericii de Stat -  si introduce o invatatura si practica periculoasa care transforma Biserica intr-o anexa a Statului dupa modelul fuzionarii Bisericii cu Statul in vremea Imparatului Constantin cel Mare, model cunoscut in istorie sub denumirea de „cezaro-papism.”

Domnul Isus a delimitat clar sfera de responsabilitate a Statului cand a spus: „Dati Cezarului ce este al Cezarului si lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu.” Bisericile nu sunt ale Cezarului, ci sunt ale lui Dumnezeu. Aceasta intelegere doctrinara a noastra este clar exprimata in Marturisirea de Credinta a Cultului Crestin Baptist:

„Noi credem si marturisim ca autoritatea Statului este de la Dumnezeu, fiind imbracata cu putere pentru pastrarea dreptului, ordinii si pedepsirea raufacatorilor” (Capitolul Biserica si Statul).

Biblia si Marturisirea de credinta nu recunosc faptul ca Statul are ca prerogativa data de Dumnezeu de a finanta Biserica. Aceasta prerogativa este asumata de Stat cu scopul de a transforma Biserica intr-o anexa a Statului. Trebuie precizat aici, ca in conformitate cu invataturile Sfintelor Scripturi, lucrarea Evangheliei este sustinuta din darnicia benevola a celor credinciosi.

Din punct de vedere procedural, este limpede ca membrii Consiliului Uniunii care au votat pentru acceptarea subventiilor de la Stat, sub pretextul ca si baptistii contribuie la bugetul Statului, nu fac altceva decat sa instaureze autoritatea Statului asupra Bisericii. Cine finanteaza acela si dicteaza!  In acest fel, sunt calcate in picioare credinta biblica, Statutul si toate hotararile anterioare in aceasta privinta. Banul devine mai important decat doctrina.

Consider ca, din motive biblice, doctrinare si Statutare, la proxima sedinta a Consiliului Uniunii se impune revenirea asupra acestei decizii care duce Cultul Baptist intr-o directie gresita. Personal ma disociez de o asemenea hotarare si ma alatur membrilor Consiliului Uniuni care au cerut respectarea Bibliei, doctrinei baptiste si Statutului.

Pentru marturia clara in fata istoriei si a bisericilor trebuie consemnat faptul ca au argumentat biblic si au votat impotriva acceptarii subventiilor de la Stat pentru activitatea si functionarea cultica urmatorii frati din Consiliu:

(mentionez ca am discutat cu unii dintre acesti frati care au sesizat in scris faptul ca au votat impotriva acestei decizii, dar sesizarea nu le-a fost luata in seama pentru corectarea procesului verbal)

din Comunitatea Caras – Mihai Mihut, Ilie Milutin, Danut Vrancila,
din Comunitatea Cluj-  Cornel Veres, Vasile Tamas, Liviu Cioflica,
din Comunitatea Oradea – Dorin Hnatiuc si Marius Cruceru,
din Comunitatea Braila – Ovidiu Ghita,
din Comunitatea Oltenia – Ioan Maior,
din Comunitatea Bacau – Ionel Chivoiu,
din Executivul Uniunii – Vicepresedinde cu Misiunea, Viorel Candreanu.

Dintre membrii Consiliului care nu au fost prezenti la Comanesti, dar care si-au exprimat clar popzitia de a nu primi subventii de la Stat mentionez :

Comunitatea Crisului Alb, Sebis – Dorel Popa,
Comunitatea Cluj – Vasile Paul,
Universitatea Emanuel din Oradea – Ilie Tundrea,
Executivul Uniunii –Vicepresedinte cu educatia biblica –Paul Negrut.

Este posibil ca si alti membri ai Consiliului care nu au fost prezenti la sedinta de la Comanesti, dar cu care nu am reusit sa vorbesc personal,  sa sustina pozitia de a nu primi subventii de la Stat. Daca sunt, ii rog sa-si precizeze pozitia in mod public, mai ales ca exista aceste probleme legate de refacerea procesului verbal intr-o forma care sa redea realitatea.

De asemenea, cu toata dragostea si responsabilitatea inaintea Domnului sfatuiesc bisericile si nu accepte subventii de la Stat, ci, chiar cu riscul unor greutati financiare, sa vegheze la pastrarea nealterata a credintei baptiste pentru a nu transforma bisericile intr-o anexa a Statului.  Fiul lui Dumnezeu s-a nascut intr-un staul si s-a culcat intr-o iesle ca sa ne invete ca lucrarea Evangheliei nu depinde de resursele materiale ci de ascultarea de Dumnezeu.

Ma rog Domnului sa trezeasca duhul celor asezati pentru o vreme in pozitii de decizie si sa ne intoarcem cu post si rugaciune la Tatal luminilor de la care se coboara orice dar bun si desavarsit.

Pastor Paul Negrut

Stimate Paul Negruţ,

În ultima vreme, după apariţia în presă a cazului Poplăceanu, dar şi înainte de aceasta, încă de la apariţia volumului Pigmei şi Uriaşi, o frază a trecut din gură în gură contaminînd imaginea multor lucrători din ţară care au fost ordinaţi înainte de 1989.
Acestă idee a sunat în cuvinte cam aşa: “TOŢI pastorii care au fost ordinaţi înainte de 1989 au semnat un angajament de colaborare cu Securitatea, altfel nu ar fi putut fi ordinaţi, nici n-ar fi avut carnete de pastor.”

Se sugerează ideea că încă din seminar TOŢI pastorii erau racolaţi pentru a deveni informatori, dacă nu colaboratori sau agenţi ai securităţii. (Se face distincţie între aceste trei trepte de colaborare cu securitatea: simplu informator, colaborator şi agent.)
Ca unul dintre pastorii care au lucrat în Cult şi înainte de 1989, ca fost preşedinte al Uniunii pentru două mandate după 1989, ce părere aveţi despre acest gen de afirmaţii?

am următorul răspuns:

Ca principiu de viata si lucrare am considerat ca situatiile particulare trebuiesc rezolvate in particular, iar cazurile publice trebuiesc clarificate public. Colaborarea unor pastori cu securitatea comunista a devenit o realitate publica si de aceea consider ca se pot face anumite observatii publice in legatura cu acest subiect.

Sunt intristat de faptul ca acesti oameni, care cunosc Scripturile si propovaduiesc altora pocainta, nu vor sau nu mai pot sa se pocaiasca de faptele lor. Colaborarea cu securitatea nu a fost o fapta nevinovata a unor oameni inocenti care au colaborat spre binele lucrarii cu structurile represive ale vremii. Colaborarea pastorilor cu securitatea a insemnat deopotriva tradarea Domnului Isus Hristos si a fratilor.

In loc sa-si dea viata pentru turma dupa modelul biblic al pastorului bun, oamenii acestia au vandut turma lui Hristos pentru treizeci de arginti. Ca unul care si-a vazut dosarul intocmit de securitate pot afirma ca adancimea ticalosiei tradarii si vanzarii fratilor este dincolo de orice imaginatie. A afirma ca aceste fapte nu sunt pacate grele inseamna sa calci in picioare toata Scriptura, si sa ajungi sa-l declari pe Iuda mai dedicat fata de Imparatia Cerurilor decat Domnul Isus Hristos. O asemenea rasturnare a lucrurilor nu poate fi altceva decat calcarea in picioare a Sangelui Legamantului.

Pastorii care au colaborat cu securitatea au trait in minciuna ani de zile datorita faptului ca in timp ce in aparenta pozau in oameni integri in fata bisericilor, in realitate erau oameni fara caracter si vanzatori de frati. Ma infior la gandul ca ani de zile au frant painea la Cina Domnului si vorbeau despre Iuda vanzatorul si despre soarta lui fara sa se teama de judecata lui Dumnezeu. Si mai infiorator este faptul ca, dupa caderea comunismului, cand ar fi putut sa se pocaiasca de pacatele lor fara teama de represalii din partea securitatii, au continuat sa isi ascunda pacatele, sa traiasca in minciuna si sa stea in fata turmelor pe care le-au vandut ca si cand ar fi adevarati pastori.

Adancimea caderii lor se vede si din faptul ca atunci cand Dumnezeu ii descopera public, nu se pocaiesc, ci cu abilitate vicleana se ascund dupa teoria vinovatiei universale. Conform acestei teorii oamenii care au savarsit fapte demne de osandit se ascund dupa afirmatia ca nimeni nu este curat, ci toti sunt vinovati. Apelul la aceasta metoda demonstreaza pana unde poate merge viclenia omului prins in robia pacatului.

In fata acestei realitati nu pot face altceva decat sa ma rog ca Dumnezeu sa nu le ia harul pocaintei. Dar daca din motive care trec dincolo de priceperea omeneasca s-au impietrit atat de tare incat nu mai pot sa se pocaiasca, cred ca. in conformitate cu Scriptura, bisericile ar trebui sa-i puna sub disciplina si sa fie eliberati din lucrarea pastorala.

Binecuvintez pe Domnul care a pazit pe acei pastori care nu si-au plecat grumazul si genunchii in fata vrajmasului, ci au preferat sa plateasca pretul suferintei si al prigoanei ramanand cu inima curata langa turmele pe care le-au pastorit.

In Romania sunt asemenea pastori si marturia lor dovedeste ca Biserica Domnului ramane biruitoare in cele mai grele vremuri. Sunt incredintat ca si in vremea de acum Dumnezeu are lucratori si biserici care raman tari langa Mantuitorul prin puterea Duhului Sfant. Compromisul unora cu lumea de acum nu face altceva decat sa demonstreze ca au patruns intre noi oameni care nu sunt ai Domnului, chiar daca ocupa functii ecclesiale. Ei pot insela oameni, dar nu pe Dumnezeu. “Dumnezeu nu se lasa sa fie batjocorit. Ce seamana omul aceea va si secera” (Gal. 6:7).

Paul Negrut

Omul de pe strada nu se simte bine daca i se spune ca este pacatos, asa ca nu se mai vorbeste despre pacat.

Omul de pe strada nu se simte bine cand i se vorbeste despre pocainta, asa ca nu se mai vorbeste nici despre pocainta.

Omul de pe strada nu se simte bine cand i se cere sa traiasca o viata sfanta, asa ca nu se mai vorbeste nici despre sfintenie.

Omul de pe strada nu se simte bine cand i vorbeste despre judecata, asa ca nu se mai vorbeste despre judecata.

Omul de pe strada nu se simte bine cand se vorbeste despre iad, asa ca nu se mai vorbeste despre iad.

Omul de pe strada nu se simte bine cand i se spune ca Isus Hristos a murit pe cruce pentru pacatele lui, asa ca nu se mai vorbeste nici despre cruce.

Imnele bisericesti canta aceste doctrine si omul de pe strada nu se simte bine cand le aude, asa ca nu se mai canta imnele.

Omul de pe strada se simte bine cand i se vorbeste despre fericire, dragoste, imagine de sine, prosperitate, sanatate, cum sa scape de frica, de stress, de boala, etc., si prin urmare predicile trebuie sa dezvolte aceste teme.

Imnele trebuiesc inlocuite cu cantece care vorbesc despre dragoste si fericire pentru ca omul sa le asculte cu placere. Daca omul nostru este obisnuit cu spectacolul si cu discoteca, liturghia bisericeasca trebuie inlocuita cu spectacolul,  divertismentul si discoteca pe placul clientului. Daca clientii vin din lumea rock-ului, rapp-ului sau hip-hop-ului, Biserica trebuie sa le ofere muzica rock, rapp sau hip-hop dupa dorinta fiecaruia.

Aceasta abordare considera ca Biserica este o agentie religioasa care trebuie sa-si satisfaca clientii. Customer service - este deviza acetei orientari. Clentul satisfacut va reveni din nou, si Biserica trebuie sa fie pregatita pentru a-i satisface asteptarile. Concurenta altor agentii religioase obliga sa fii mereu pregatit cu oferte noi pentru a nu pierde clientii actuali si potentiali. Argumentul este zdrobitor: Biserica creste!

Din punct de vedere sociologic totul merge bine. Ramane doar o singura intrebare: Unde este Dumnezeu in tot acest demers?

Raspunsul este simplu: Nu este nevoie de El! Liderul religios contemporan isi zideste biserica lui si concurenta nu il va birui.

Suveranitatea lui Dumnezeu prin Isus Hristos este inlocuita cu suveranitatea liderului. Calauzirea Duhului este inlocuita de calauzirea expertilor in sondaje de opinie angajati de lider.

Convingerea Duhului cu privire la pacat, judecata si neprihanire este inlocuita cu interesul produs de reclama ofertelor religioase. Convertirea lucrata de Duhul Sfant prin proclamarea Evangheliei este inlocuita cu multumirea clientului ale carui asteptari au fost satisfacute. Maturizarea spirituala care duce la statornicie este inlocuita cu diversitatea ofertelor religioase pentru toate gusturile.

Vorbind despre asemenea vremuri, A.W. Tozer, considerat ca fiind un profet al secolului douazeci,  a afirmat in urma cu zeci de ani: „Cand Duhul lui Dumnezeu pleaca dintr-o Biserica, oamenii simt nevoia de distractie!”

Oare se va mai putea intoarce acest fel de crestinism la Hristos? Este limpede ca acest fel de crestinism nu are temelie biblica si nu reprezinta Biserica adevarata. Vorbind  despre Biserica adevarata, Domnul si Capul Bisericii a spus: „Eu voi zidi Biserica Mea si portile Locuintei Mortilor nu o vor birui” (Mat. 16:18).

Biserica zidita de Hristos este dupa chipul Lui, pe baza invataturilor Lui, cu metodele Lui si pentru slava Lui. In Biserica adevarata, partea umana participa in ascultare si smerenie la lucrarea harului divin care aduce crestere spirituala si numerica. In aceasta Biserica este slavit Domnul, nu omul. Aceasta Biserica va trece biruitoare peste orice valuri de ratacire si va ajunge la destinatie ca Mireasa a Domnului Domnilor si a Imparatului Imparatilor. A Lui sa fie slava in vecii vecilor!

Pastor Paul Negrut

Este adevarat ca inca din vremea lui Pelagius au fost teologi care au cochetat cu idea ca omul se poate descurca singur in probleme religioase, in general, si in problema mantuirii, in special. Mai tarziu

Charles Finney a lansat idea ca trezirile spirituale pot fi influentate de anumite actiuni umane. Teoria lui Finney a fost preluata de o serie de evanghelisti care au folosit tot felul de metode pentru a obtine un numar cat mai mare de convertiti. In felul acesta credinta in suveranitatea lui Dumnezeu in lucrarea de mantuire a oamenilor, atat de centrala in teologia lui Jonathan Edwards, a fost inlocuita de convingerea ca evanghelistul si echipa lui pot produce convertiti daca folosesc metode eficiente.

Inlocuirea continutului cu metodele a cunoscut o noua etapa in teoria lui Peter Wagner cu privire la cresterea Bisericii. Altfel spus, scoala lui Peter Wagner a deplasat accentul de pe dimensiunea divina pe dimensiunea social-cultural-umana in cresterea Bisericii. Studiile scolii lui Wagner s-au concentrat astfel pe elementele care pot fi investigate si cuantificate cu ajutorul metodelor si tehnicilor din stiintele sociale.

Datorita faptului ca lucrarea Duhului Sfant al lui Dumnezeu in convertirea oamenilor nu poate fi investigata sociologic, dimensiunea divina in convertirea oamenilor si in cresterea Bisericii a fost treptat marginalizata de scoala lui Wagner. Teoria lui Wagner a avut un impact deosebit asupra misiologiei si eclesiologiei secolului douazeci.

Odata declansata miscarea Church Growth, tot mai multi lideri religiosi au devenit interesati ca bisericile lor sa fie mentionate in studiile de specialitate ca exemple remarcabile de crestere numerica.

Concluziile studiilor sociologice in directia identificariii cauzelor care duc la cresterea numerica a Biserici au devenit foarte repede elementele decisive in organizarea si desfasurarea slujbelor religioase. Dintre concluziile acestor studii mentionam doar doua care se regasesc la loc de cinste in eclesiologia contemporana:

1. Oamenii sunt atrasi de manifestarile religioase publice care sunt asemanatoare cu mediul din care provin ei;
2. Oamenii sunt atrasi de programe religioase care ii fac sa se simta bine.

In primul rand, daca oamenii sunt atrasi de manifestarile religioase care se aseamana cu mediul lor, atunci este limpede ca Biserica trebuie sa renunte la continutul slujbelor religioase care nu sunt familiare publicului.

Asa s-a ajuns la idea programelor religioase seekers sensitive, adica la programe religioase care sunt asemanatoare cu spectacolul de divertisment sau cu discoteca din care vin oamenii.

Rugaciunea, imnul religios, proclamarea Cuvantului lui Dumnezeu sau studiul sistematic al Scripturilor nu sunt indeletniciri familiare pentru omul de pe strada.

Concluzia logica a acestui demers a fost ca daca Biserica vrea sa creasca atunci trebuie sa imprumute etosul strazii pentru ca oamenii nebisericosi, ca Mary si Harry, sa nu simta nici o diferenta atunci cand vin la Biserica de pe strada.

Si cum strada este in continua schimbare in functie de forma de distractie la moda in fiecare sezon, sociologii angajati de Biserici pentru calauzire au facut un pas mai departe; au anticipat forma de manifestare a strazii din sezonul urmator pentru ca Biserica sa devina pro-activa. In felul acesta Broadway (Calea larga) a luat locul lui Narrow Way (Calea ingusta). New Style Broadway Church atrage tot mai multi oameni si devine un exemplu pentru Bisericile Old Style Narrow Way.

Valul este din ce in ce mai mare si mai puternic; cine poate sa-i stea impotriva? Argumentul este puternic: Biserica creste!

va urma

De frica represaliilor, multi conducatori religiosi au fost folositi cu relativa usurinta pentru a manipula masele de credinciosi in directia dorita de Partidul Comunist. Asa zisele “Conferinte de orientare” din vremea respectiva au oferit cadrul organizatoric propice pentru propaganda de partid sub masca intrunirilor religioase. Inspectorii de culte, denumiti simbolic “Imputerniciti” erau nelipsiti de la asemenea evenimente, iar deserventii cultelor se intreceau in a tamaia regimul si pe Conducatorul preaiubit apeland la limbaj religios si texte biblice.

Imi aduc aminte de reactia de uimire care m-a incercat atunci cand am participat pentru prima data la un asemenea eveniment si cand i-am auzit pe unii conducatori religiosi folosind textele mesianice din Biblie pentru a-l premari pe Nicolae Ceausescu. Am inteles mai tarziu ca oamenii respectivi erau in slujba Securitatii si pentru slujba lor beneficiau de tot felul de recompense: promovare pe linie cultica, viza de calatorie in strainatate sau aventaje materiale (butelie de aragaz, prioritate la obtinerea apartamentului), accesul copiilor la scoli in tara si strainatate, etc.

Democratia nu apeleaza la amenintare  pentru a controla deserventii cultelor si implicit prin ei masele de credinciosi. Subventiile de la stat, ajutoarele finaciare generoase oferite unitatilor de cult, promovarea in functii politice sau administrative a unor persoane apropiate de conducatorii religiosi, etc., s-au dovedit a fi mijloace  mult mai eficiente decat represaliile in aservirea Bisericii fata de puterea politica. In felul acesta, fara efort organizatoric din partea politicienilor, bisericile s-au transformat din Popor al lui Dumnezeu in gloate electorale usor de manipulat. Discursul elogios al deserventilor cultici la adresa oamenilor politici este imbracat in haina religioasa cu elemente decorative care se intind de la invocarea calauzirii divine pana la atribuirea unor caracteristici pseudo-mesianice.

Aceasta stare de fapt este surprinzatoare atunci cand este vorba de despre  pozitia doctrinara cu privire la relatia dintre Biserica si Stat a cultelor evanghelice. Cu toate ca in general cultele evanghelice promoveaza doctrina separatiei Bisericii fata de Stat, avantajele finaciare si politice oferite de puterea politica au influentat elaborarea unor proclamatii sau comunicate in legatura cu triumfalismul electoral al unor persoane din spatiul evanghelic.

Astfel, de la rezolvarea tuturor problemelor politice ale Romaniei pana la metamorfozarea eschatologica a Europei, intalnim la acesti candidati toate competentele si ofertele electorale imaginabile. In aceasta atmosfera electorala, credinciosii sunt „onorati” sa aibe in cadrul slujbelor religioase prezenta unor personalitati marcante din randul candidatilor sprijiniti de catre conducatorii lor.

De remarcat este faptul ca pana la urmatoarele alegeri, onoratele personalitati nu mai sunt de gasit in spatiul eclesial. In acest interval, insa, pot aparea schimbari de „calauzire” (se citeste interese) la deserventii cultelor. Apar alte oferte de la alte formatiuni si peste noapte apar in spatiul eclesial alte personalitati pseudo-mesianice gata sa rezolve problemele lumii.

Traseismul politic este la ordinea zilei.

Daca noua categorie de politicieni evanghelici nu mai sunt pe locuri eligibile la formatiunea cu care au defilat pana ieri, peste noapte au parte de o noua „calauzire” spre o alta formatiune dornica sa atraga voturile evanghelicilor. Asa se face ca avem de acum politicieni care se autointituleaza reprezentantii evanghelicilor.

In lumina Scripturii, Biserica nu este o anexa a lumii politice ci este Trupul lui Hristos si Poporul lui Dumnezeu. Menirea Bisericii este sa intrupeze Evanghelia Imparatiei lui Dumnezei si sa demonstreze in veacul acesta mireasma si puterile veacului viitor.  Din aceasta perspectiva, doresc  sa fac cateva precizari in legatura cu unele incercari de a folosi bisericile evanghelice in scopuri electorale proprii sau de partid.

In primul rand, trebuie subliniat faptul ca fiecare cult evanghelic are o conducere care are si atributia de reprezentare in relatia cu Statul. Cultele sunt entitati religioase apolitice, si prin urmare conducatorii lor nu dreptul sa angajeze cultele in actiuni politice partizane.  De asemenea,  si Alianta Evanghelica din Romania,  singura organizatie care reprezinta cultele evanghelice din Romania, este o organizatie non-politica si, prin urmare, nu poate intra in jocul politic fara sa-si compromita menirea.  Daca asa stau lucrurile, atunci nici o alta persoana sau organizatie nu poate vorbi in numele evanghelicilor din Romania fara sa se substituie unui anumit cult sau Aliantei Evanghelice. Din cate stiu, pana la aceasta data, nici un cult evanghelic si nici Alianta Evanghelica din Romania nu au devenit formatiuni politice.

In al doilea rand, bisericile evanghelice sunt organizatii non-politice si prin urmare nu pot adopta o agenda politica. Daca aceste prevederi sunt respectate, atunci fiecare credincios evanghelic care doreste sa intre in viata publica este dator sa vorbeasca fie in nume personal, fie in numele sustinatorilor. Sustinatorii acestor persoane pot apartine unei formatiuni politice sau pot infiinta grupuri de sustinere, fundatii, organizatii, etc. in al caror statut sa fie incluse si actiunile politice. Incercarea de a folosi bisericile si organizatiile cultice in cursa electorala este nestatutara si periculoasa pentru Biserica.

In conformitate cu invataturile Sfintei Scripturi, Biserica este invatata sa se roage pentru conducerea polititica si administrativa:

„Va indem dar, inainte de toate, sa faceti rugaciuni, cereri, mijlociri, multumiri pentru toti oamenii, pentru imparati si pentru toti cei ce sunt inaltati in dregatorii, ca sa putem duce astfel o viata pasnica si linistita, cu toata evlavia si cu toata cinstea. Lucrul acesta este bun si bine primit inaintea lui Dumnezeu, Mantuitorul nostru, care voieste ca toti oamenii sa fie mantuiti si sa vina la cunostinta adevarului” (I Tim. 2:1-4).

In vederea alegerilor pentru Parlamentul Europei este important sa ne rugam pentru toti cei care ocupa sau vor ocupa pozitii de conducere la nivel European ca sa vina la cunostinta adevarului si sa fie mantuiti. Sa ne rugam ca Dumnezeu care cunoaste in mod desavarsit fiecare om politic, fiecare formatiune politica si toata Europa sa ridice oameni si formatiuni politice in conformitate cu planul si voia Lui.  Sa ne rugam pentru calauzirea suverana a lui Dumnezeu in viata fiecarui cetatean care va participa la vot. Sa ne rugam ca oamenii credinciosi sa uneasca rugaciunea cu fapta si sa participe duminica la vot.

Dincolo de alegerile parlamentare, Europa are nevoie de o noua trezire spirituala. Continentul Reformei Protestante si al marilor treziri spirituale este unul dintre cele mai seculare continente din lume.  Crestinii adevarati sunt chemati sa fie „sarea pamantului si lumina lumii.”  Europa are nevoie de oameni ai rugaciunii de talia lui John Knox care a strigat catre Dumnezeu pentru mantuirea Scotiei: „Doamne, da-mi Scotia sau mor!”

Pastor Paul Negrut