Raspuns la acuzatiile aduse pe internet la adresa mea

Raspuns la acuzatiile aduse pe internet la adresa mea

In ultima vreme au aparut pe internet mai multe acuzatii la adresa mea. La insistenta unor credinciosi din bisericile baptiste din Romania si diaspora, am acceptat sa fac urmatoarele precizari pentru oamenii care doresc cu sinceritate sa afle adevarul.

I.  Cateva precizari in legatura cu natura acuzatiilor

Albinele şi muştele

Cu mai mulţi ani în urmă, într-o dimineaţă frumoasă de vară stăteam în grădina casei la rugăciune şi meditaţie. După timpul de citire şi meditaţie asupra textului biblic pentru ziua respectivă am mai zăbovit puţin în grădină. Pe când admiram frumuseţea florilor în lumina plăcută a dimineţii, atenţia mi-a fost captată de o mulţime de albine ce zburau de la o floare la alta. Apoi am observat în colţul grădinii, înspre poartă, un roi de muşte la tomberonul de gunoi.

Mi s-a părut interesant că în curtea mea erau în acelaşi timp albine şi muşte. Urmărind mai atent comportamentul albinelor şi muştelor am observat că albinele sunt atrase de flori, iar muştele de gunoi.

Iosif Ţon şi Străjerii – comunicat

Aderarea lui Iosif Ţon la mişcarea religioasă Străjerii reprezintă o lepădare de învăţătura şi practica baptistă cu privire la Persoana şi lucrarea Duhului Sfânt al lui Dumnezeu. De fapt, Iosif Ţon îmbrăţişează învăţătura şi practicile carismatice şi, prin urmare,  nu mai este un credincios baptist.

Prin harul lui Dumnezeu, credinţa baptistă nu a început şi nu se sfârşeşte cu Iosif Ţon. De la început şi până în prezent, bisericile baptiste din România au fost plantate şi păstorite de oameni ai lui Dumnezeu care au primit mântuirea prin pocăinţă şi credinţa în jertfa Domnului Isus Hristos, au fost născuţi din nou, pecetluiţi, umpluţi şi călăuziţi de Duhul Sfânt în conformitate cu învăţătura Scripturii. Credincioşii baptişti ştiu în Cine cred şi ştiu ce cred! Ei calcă pe urmele înaintaşilor lor care mergând pe urmele Mântuitorului au plătit cu suferinţă şi jertfă credinţa în Domnul Isus şi nu s-au lepădat de credinţa lor până la moarte.

Subventiile de la Stat si doctrina despre Biserica II

In meditatia trecuta am precizat cadrul conceptual al paradigmei  protestant-evanghelice revelatia biblica-doctrina-practica in care abordez aceasta tema. Aceasta abordare se deosebeste fundamental de paradigma practica-doctrina-revelatie specifica altor traditii ecclesiale.  Prin urmare, in paradigma protestant-evanghelica, relatia Biserica-Stat este evaluata din perspectiva doctrinei care afirma ca biserica se deosebeste fundamental de orice alta comunitate, institutie sau organizatie umana. In acest sens, Edmund Clowney afirma ca:

Biserica, dupa Scripturi, nu este un club religios, o asociatie voluntara a unor credinciosi care gandesc la fel, cultiva prietenia si se implica in proiecte comune. Dimpotriva, Biserica este instituita de Hristos si de Duhul, zidita prin puterea Lui si condusa (guvernata) de Cuvantul Lui.[1]

In conformitate cu invatatura biblica, Biserica nu este o simpla institutie omeneasca a carei existenta se manifesta numai la nivelul relatiilor orizontale ca si in cazul breslelor mestesugaresti, asociatiilor si fundatiilor, firmelor sau corporatiilor. Biserica este Trupul lui Hristos si Hristos Domnul este Capul Bisericii.  Bisericile Baptiste din Romania au imbratisat, aparat si practicat aceasta invatatura de la infiintare  pana in prezent.

Practica subventiilor de la Stat si doctrina Bisericii

In mod normal, in viata fiecarui credincios si in viata fiecarei Bisericii, aspectele practice (praxis) se fundamenteaza pe invatatura sau doctrina (dogma) acceptata de persoana sau Biserica respectiva ca fiind adevarata.

Invataturile sau doctrinele crestine isi au originea in revelatia divina, revelatie care, in conformitate cu gandirea protestant-evanghelica se gaseste in Sfintele Scripturi.

De aceea, in conceptia protestant-evanghelica, numai in baza invataturilor biblice se stabilesc si se evalueaza aspectele practice atat in viata personala cat si in cea ecclesiala. Daca asa stau lucrurile, se poate afirma ca, in mod normal, in viata fiecarui credincios sau a fiecarei Biserici, orice invatatura sau practica trebuie sa fie articulata in baza unui suport biblic clar.

Ordinea corecta a lucrurilor in credinta protestant-evanghelica este intotdeauna aceasta: revelatie-invatatura-practica.

Este important sa precizez ca tema pe care o abordez in aceasta meditatie este din perspectiva credintei protestant –evanghelice. Alte traditii crestine au alte conceptii cu privire la suficienta Scripturii si la locusul unde este depozitata si pastrata revelatia divina.

Este adevarat ca istoria crestinismului consemneaza si imprejurari in care, fie in viata credinciosilor (individual sau grupuri), fie in viata Bisericilor, s-au strecurat practici care nu au avut suport clar in Scriptura. Indiferent pe ce cale au intrat aceste practici, odata acceptate, dupa un timp mai scurt sau mai lung, ele au inlocuit revelatia divina si au devenit sursa pentru doctrina. Mai apoi, adeptii acestei abordari au inventat teorii si metode de a demonstra ca practicile nebiblice si doctrinele izvorate din ele sunt in conformitate cu revelatia divina.

In acest caz, ordinea normala a lucrurilor a fost rasturnata in felul urmator: practica-doctrina-revelatie.

Scrisoare deschisă către Bisericile Crestine Baptiste din România

Scrisoare deschisa catre Bisericile Crestine Baptiste din Romania

Iubiti frati,

Salutari sfinte in Numele Domnului nostru Isus Hristos, Acela care a parasit gloria Cerului si S-a nascut in ieslea din Betleem si Care, dupa ce a sfarsit lucrarea de rascumparare, S-a inaltat din nou in glorie. In timpul calatoriei nostre pe pamant, Cuvantul Scripturii ne indeamana „Sa ne uitam tinta la Capetenia si Desavarsirea credintei noastre, adica la Isus, Care pentru bucuria care-I era pusa inainte, a suferit crucea, a dispretuit rusinea si sade la dreapta scaunului de domnie al lui Dumnezeu” (Evrei 12:2).

Iubiti frati, va trimit acest mesaj prin intermediul acestei scrisori deschise pentru a va aduce la cunostinta faptul ca pentru prima data in istoria de peste 150 de ani a credintei baptiste in Romania, Cultul Baptist se indrepta incepand de la liderii ei intr-o directie nebiblica si periculoasa in domeniul relatiei cu Statul.

In calitate de copil al lui Dumnezeu si membru al Cultului Baptist din anul 1972, pastor al Bisericii Crestine Baptiste Emanuel din Oradea din 1982 pana in prezent,  presedinte al Uniunii Baptiste intre anii 1999-2007 si vicepresedinte cu educatia biblica in Executivul Uniunii din 2007 pana in prezent, consider ca sunt dator inaintea lui Dumnezeu sa ma adresez bisericilor  cu dorinta de a ne uni in rugaciune si fapta pentru a opri indepartarea Cultului Baptist de Sfintele Scripturi, de doctrina baptista sanatoasa si de Statutul Cultului Baptist.

Din pricina faptului ca situatia pe care v-o supun atentiei a fost facuta public pe situl Uniunii Baptiste -  stiri baptiste- la sfarsitul lui octombrie si inceputul lui noiebrie 2009, cred ca sunt dator inaintea lui Dumnezeu si a bisericilor sa raspund tot public.  Despre ce este vorba?

Răspuns la întrebarea fratelui Marius Cruceru

La intrebarea pusa de fr. Marius Cruceru

Stimate Paul Negruţ,

În ultima vreme, după apariţia în presă a cazului Poplăceanu, dar şi înainte de aceasta, încă de la apariţia volumului Pigmei şi Uriaşi, o frază a trecut din gură în gură contaminînd imaginea multor lucrători din ţară care au fost ordinaţi înainte de 1989.
Acestă idee a sunat în cuvinte cam aşa: “TOŢI pastorii care au fost ordinaţi înainte de 1989 au semnat un angajament de colaborare cu Securitatea, altfel nu ar fi putut fi ordinaţi, nici n-ar fi avut carnete de pastor.”

Se sugerează ideea că încă din seminar TOŢI pastorii erau racolaţi pentru a deveni informatori, dacă nu colaboratori sau agenţi ai securităţii. (Se face distincţie între aceste trei trepte de colaborare cu securitatea: simplu informator, colaborator şi agent.)
Ca unul dintre pastorii care au lucrat în Cult şi înainte de 1989, ca fost preşedinte al Uniunii pentru două mandate după 1989, ce părere aveţi despre acest gen de afirmaţii?

am următorul răspuns:

Creşterea Bisericii – Cauze umane şi divine II

In al doilea rand, daca oamenii sunt atrasi de programele religioase care-i fac sa se simta bine, atunci aspectele care creaza discomfort trebuiesc eliminate.

Omul de pe strada nu se simte bine daca i se spune ca este pacatos, asa ca nu se mai vorbeste despre pacat.

Omul de pe strada nu se simte bine cand i se vorbeste despre pocainta, asa ca nu se mai vorbeste nici despre pocainta.

Omul de pe strada nu se simte bine cand i se cere sa traiasca o viata sfanta, asa ca nu se mai vorbeste nici despre sfintenie.

Omul de pe strada nu se simte bine cand i vorbeste despre judecata, asa ca nu se mai vorbeste despre judecata.

Omul de pe strada nu se simte bine cand se vorbeste despre iad, asa ca nu se mai vorbeste despre iad.

Creşterea Bisericii – Cauze umane şi divine I

Studiul sistematic al cauzelor care duc la cresterea Bisericii a intrat in faza de disciplina teologica odata cu Church Growth Movement sub conducerea lui Peter Wagner.

Este adevarat ca inca din vremea lui Pelagius au fost teologi care au cochetat cu idea ca omul se poate descurca singur in probleme religioase, in general, si in problema mantuirii, in special. Mai tarziu

Charles Finney a lansat idea ca trezirile spirituale pot fi influentate de anumite actiuni umane. Teoria lui Finney a fost preluata de o serie de evanghelisti care au folosit tot felul de metode pentru a obtine un numar cat mai mare de convertiti. In felul acesta credinta in suveranitatea lui Dumnezeu in lucrarea de mantuire a oamenilor, atat de centrala in teologia lui Jonathan Edwards, a fost inlocuita de convingerea ca evanghelistul si echipa lui pot produce convertiti daca folosesc metode eficiente.

Inlocuirea continutului cu metodele a cunoscut o noua etapa in teoria lui Peter Wagner cu privire la cresterea Bisericii. Altfel spus, scoala lui Peter Wagner a deplasat accentul de pe dimensiunea divina pe dimensiunea social-cultural-umana in cresterea Bisericii. Studiile scolii lui Wagner s-au concentrat astfel pe elementele care pot fi investigate si cuantificate cu ajutorul metodelor si tehnicilor din stiintele sociale.

Datorita faptului ca lucrarea Duhului Sfant al lui Dumnezeu in convertirea oamenilor nu poate fi investigata sociologic, dimensiunea divina in convertirea oamenilor si in cresterea Bisericii a fost treptat marginalizata de scoala lui Wagner. Teoria lui Wagner a avut un impact deosebit asupra misiologiei si eclesiologiei secolului douazeci.

Odata declansata miscarea Church Growth, tot mai multi lideri religiosi au devenit interesati ca bisericile lor sa fie mentionate in studiile de specialitate ca exemple remarcabile de crestere numerica.

Alegerile Europarlamentare şi Biserica

Cu toate ca dictatura si democratia apeleaza la metode diferite atunci cand este vorba de relatia dintre politica si Biserica, scopul fundamental ramane acelasi: controlul Bisericii de catre puterea politica. Dictatura a transformat Biserica intr-o curea de transmisie a politicii partidului asupra maselor.

De frica represaliilor, multi conducatori religiosi au fost folositi cu relativa usurinta pentru a manipula masele de credinciosi in directia dorita de Partidul Comunist. Asa zisele “Conferinte de orientare” din vremea respectiva au oferit cadrul organizatoric propice pentru propaganda de partid sub masca intrunirilor religioase. Inspectorii de culte, denumiti simbolic “Imputerniciti” erau nelipsiti de la asemenea evenimente, iar deserventii cultelor se intreceau in a tamaia regimul si pe Conducatorul preaiubit apeland la limbaj religios si texte biblice.

Imi aduc aminte de reactia de uimire care m-a incercat atunci cand am participat pentru prima data la un asemenea eveniment si cand i-am auzit pe unii conducatori religiosi folosind textele mesianice din Biblie pentru a-l premari pe Nicolae Ceausescu. Am inteles mai tarziu ca oamenii respectivi erau in slujba Securitatii si pentru slujba lor beneficiau de tot felul de recompense: promovare pe linie cultica, viza de calatorie in strainatate sau aventaje materiale (butelie de aragaz, prioritate la obtinerea apartamentului), accesul copiilor la scoli in tara si strainatate, etc.